Food :: Paste&stuff

Apropos de faptul ca Sorin a zis ca haleala e unul din subiectele rar intalnite pe bloguri (de fapt, cred ca vorbea despre bloguri tematice, dar oricum), ma gandeam ca pe mine, de exemplu, ma intereseaza subiectul destul de mult. Dar nu cred ca un "blog gastronomic" ar avea atat de mult succes, ar castiga premii de originalitate, personalitate, etc, iar informatia de pe el s-ar gasi si in multe alte parti, de genul www.culinar.ro. Dar cred ca un blog care atinge subiectul din cand in cand poate sa adauge o aroma interesanta insemnarilor. Ceva de genul "azi va recomandam", sau "bai, bai, sa vezi ce am mancat azi!!"

In aceasta idee, si inspirata de chestii pe care le-am experimentat in domeniu in ultimul timp, o sa fac cateva recomandari/comentarii in acest sens. Probabil ca ar trebui sa precizez ca eu am niste gusturi foarte ciudate in materie de mancare, cei care ma cunosc stiu ca fac cele mai ciudate combinatii (hi, mom! :D), de aia daca vi se pare ca depasesc limita bunului simt in materie de combinatii, probabil ca aveti dreptate. DAR, deoarece de cand sunt aici am mancat fel de fel de chestii din diverse parti ale lumii, mi-am dat seama ca oricat de ciudata ar fi o combinatie de gusturi care iti place sau pe care o practici, exista o parte a lumii unde ea e total oficiala, aproape un standard sau parte e unei chestii care se mananca regulat. In plus, gusturile sunt o chestie total subiectiva (Alice inca se cruceste cand vede ca mananc pizza cu ketchup. Si Germania nu e atat de departe de Ro.. In plus, ei fac sosul de la paste cu vin!! etc etc)

Ziceam eu mai demult ca, desi exista in lume ideea ca americanii nu au mancare traditionala, si ca toate retetele sunt importate din diverse colturi ale lumii, de fapt chestia nu e chiar adevarata, ci exista o sumedenie de preparate delicioase care isi au originea pe aceste meleaguri.

Nu stiu daca Man'n'cheese e unul din ele :). Dar e super usor de preparat: iei cutia, fierbi pastele, adaugi sosul praf, amesteci si cina e gata. Si inca e una delicioasa. In plus, poti sa le adaugi absolut orice vrei, ca se preteaza (ketchup -> nuci, zahar, caramel, etc - neoficial!! :)) ), chestie care in ochii mei reprezinta un mare plus pentru un produs culinar.

A doua chestie foarte interesanta sunt gnocchi, paste facute nu numai din apa si faina (si ou pentru cele mai nobile), dar si din cartofi (si alte chestii). A gatit Alice o data (gatit = "iei cutia, fierbi pastele,.. ") si am ramas impresionata. Sunt unul din acele chestii din care mananci putin si iti ajunge pentru restul zilei (eventual saptamanii), chestie care reprezinta un mare plus in perioada asta in care nu ne permitem sa pierdem tipul mancand tot timpul. Recomand cu caldura.

Parte a faptului ca aici sunt atat de multi emigranti este diversitatea din toate punctele de vedere. Si pentru ca concentratia de chinezi e remarcabila, exista super (-mega = sunt chiar maari) market-uri in care totul (produse+oameni) e 99.9% chinezesc. Am fost cu un coleg chinez la cumparaturi in una din zile si cred ca eram singura chestie nechinezeasca de pe acolo. Poate pentru ca absolut tot materialul scris de acolo e in chinezeste (la fructe/legume de exemplu, dau si denumirea in engleza, cu font mic, probabil e o lege sau ceva). Dar e mult mai ieftin (statistica e bazata numai pe produsele vegetale, pentru ca m-am rezumat sa explorez zona unde intelegeam despre ce e vorba) decat la super-marketurile obisnuite. Am cumparat broccolli si ingrediente pentru o salata de primavara (cum mancam in Ro cand apareau rosiile - yam). Pana mai deunazi nu m-am atins de broccoli, dar l-am descoperit intamplator si l-am adoptat rapid, pentru ca e o leguma simpatica. Mie imi place sa il fac la tigaie, cu alte legume (ardei, ceapa), dar doar atat cat sa ramana crocant (in stilul chinezesc :o) )

Si apropos de salata de primavara, mi-am dat seama ca pentru mine, anotimpurile au gusturi: primavara apar rosiile, ridichiile, castravetii, etc, incepi sa mananci salate, vara tarzie apar pepenii, etc. Aici ai de toate tot timpul si la acelasi pret mereu (ca si in Ro gasesti pepene iarna, adus din Turcia, dar nu cumperi, pentru ca iarna are aroma de mar - in plus e prea scump sa-ti permiti sa mananci o cantitate satisfacatoare in fiecare zi :) ). Asa ca acum, ca am mancat salata de rosii, a venit primavara intr-adevar :)

Jurnal :: Filantropica

Ieri a fost, din nou, un eveniment organizat de asociatia de romani de la Rutgers: seara de film, si ne-am uitat la "Filantropica". Cei care mai studiaza prin state stiu ca universitatile organizeaza fel de fel de evenimente, pentru ca studentilor sa li se pare ca au viata sociala. De fapt, sa nu poata nimeni sa se planga ca nu are ocazia sa socializeze. Daca ar avea grija sa aiba si timp sa socializeze, ar fi si mai bine :).

Asadar am vazut a treia oara in viata mea filmul care s-a filmat in liceul unde am invatat si eu. Liceu de liceu, clar :)). Mi-a placut ca a venit foarte multa lume. Evenimentul asta a fost organizat in cadrul intalnirilor asociatiei studentilor internationali care au loc in fiecare saptamana. Si in fiecare saptamana cineva vine cu un film din tzara lui. De obicei, vin cam 20-30 de oameni. Aseara au fost 70, cantitatea de argentinieni depasind cantitatea de romani (ignoram faptul ca nr de studenti argentinieni de la Rutgers e mult mai mare decat numarul de romani de aici) si le-a placut! A venit chiar si Vivi, de la el de la oras pana la noi la tzara, numai ca sa vada filmul asta pe care il are si acasa pe dvd si ca sa manance o pizza total crappy in student center. Trebuie sa aiba legatura cu dorul de duca :)

Mie filmul nu mi-a mai placut atat de mult ca datile trecute, dar cand s-a terminat eram total in atmosfera de acasa si nu-mi venea sa cred ca sunt in America. Ma asteptam sa ies afara si sa fie piata Unirii sau bulevardul Magheru, sa-l conduc pe Vivi pana la metrou si eu sa o iau pe jos spre casa, pe bulevard, si dupa juma de ora si sa fiu in camera mea, in patutzul meu sau whatever. M-am scuturat, am vorbit romaneste cu oameni care sunt aici demult si au putin accent american, i.e. am facut tranzitia, si mi-am revenit.

Ce inca nu inteleg si ma intrebam azi filosofic e de ce in toate filmele romanesti, femeile sunt atat de easy (ca sa nu zic altfel).. ? Filmul e bun, nu zic nu, si exista multe filme romanesti care sunt bune. Dar de unde cliseul asta?

Scoala :: Examen

Ieri am avut partial cu boracii. Ma asteptam sa vina navala sa ma intrebe despre ce e vorba in cursul asta, avand in vedere ca toti pareau semi-derutati de avalansa de notiuni cu care au avut de a face. N-au venit decat 2 individe si s-au lamurit destul de repede cu putinele intrebari pe care le aveau. Mi-am dat seama, din nou, ca imi place foarte mult sa explic. Mai ales cuiva care nu are intuitia fenomenelor calculatoricesti. Mi se pare foarte interesant sa incerci sa gasesti analogii ale fenomenelor intru-un domeniu care nu are nici o legatura cu calculatoarele.

Si ca tot veni vorba de examene, am gasit un blog care m-a distrat, despre profi care povestesc dumele studentilor. Unul din articole mi s-a parut cu adevarat tare. Profu care tine cursul asta imi zicea ca studentii aici au o gramada de ocazii sa se planga de profi (adica site-uri pe care le pot da calificative), si site-ul asta a aparut cumva ca un drept la replica. Asta imi aminteste de calificativ.ro, unde fiecare om, cand i se cashuna pe un prof, laborant, etc, zicea cele mai naspa chestii despre el/ea. :) De ce mi se pare ca dumele studentilor sunt mai haioase decat ale profilor? Poate din cauza ca sunt de partea asta a baricadei .. ? :D

Jurnal :: De maine...

Din cand in cand, in momentele aleatoare in care se nimereste sa ma uit la tv, dau peste serialul "Grey's Anatomy", un serial cu medici. Mereu m-au captivat serialele cu medici. In egala masura probabil, din cauza ca mama e medic si ma uitam cu ea la seriale din astea acasa (si era interesant, pentru ca avea cine sa-mi mai explice din detaliile tehnice care apareau pe acolo) si pentru ca am vrut mult de tot la viata mea sa ma fac medic. Pana la urma m-am facut inginer, ca asa e-n tenis :)

Oricum, imi place sa ma uit la seriale cu medici (macar atat daca n-a fost sa fie mai mult). Pentru ca au niste vieti interesante. Pentru ca aproape in fiecare zi li se intampla ceva maret : salveaza o viata, fac o operatie delicata, sau grea, sau care sfideaza statisticile. Pentru ca sunt realiste. Pentru ca oamenii mai si mor. Si pentru ca nu toate tipele de pe lumea asta au ca scop principal sa le sufle iubitii prietenelor de cele mai multe ori pe episod patrat. Pentru ca mesajul cu care ramai e "get a life" si nu "ce bine ca nu sunt alcoolica si insarcinata cu sotzul lui maica-mea". Plus ca medicii sunt sooooo cool !!

De maine incepe o noua saptamana si eu, de multe ori duminica seara meditez la o "TO-DO"-lista numita "de maine..". Nu stiu exact care e faza cu luni, inceputul saptamanii, e doar o saptamana, 7 zile, nu e ca inceputul unui nou an sau ceva (mai e lume care face asta? Parca era o faza in Baltagul, femeia a plecat in calatorie intr-o luni - trebuie sa fie o chestie romaneasca probabil :) ). Dar e un inceput. Si ca sa ma si tin de ea, sau sa am o motivatie in plus, pun aici lista mea, sa o vad macar pana la post-ul urmator (care ar trebui sa nu fie in curand, pentru ca e cazul sa ma apuc de invatat). Asta apropos de "get a life" sau mai blanda exprimare de "imbunatatire a calitatii vietii"

Asadar, de maine ...
- in fiecare zi o sa incerc sa nu dau impuls cel putin unui gand egoist (calcand, timid, pe urmele medicilor care isi dedica vietile celorlalti - e mare diferenta, dar trebuie sa existe un inceput)
- nu ma mai uit la tv (cu exceptia serialului asta, care e o data pe saptamana, deci, cantitate neglijabila)
- nu mai pierd 3 ore in fiecare zi cu alice "analizand" oamenii din jur
- o sa tin ordine in camera si in dulap
- nu mai mananc dulciuri (DELOC, ca cu jumatati de masura se pare ca nu merge)
- ma apuc sa fac iar miscare in fiecare zi ca m-am puturosit si nu mai dau randament
- ma apuc de invatat (!!!)

.. sa vedem cate zile ma tzine

Update : Un site destul de dragutz despre grey's anatomy.

Jurnal :: Terapia NY

Cand pleci de la tzara si radacinile tale, se petrec fel de fel de fenomene interesante. Toata lumea vorbeste de ele, mai ales cei care pleaca iar tu, daca esti printre cei care ai ramas acasa, te gandesti ca auzi acelasi lucru a suta oara (dor de casa, dor de prieteni + alte doruri ciudate pe care nu poti sa le intelegi nici in ruptul capului) si ca oamenii astia sunt patetici, ce se plang atata? Cred ca plecatul de acasa catre un loc total nou si indepartat e ceva care nu poate fi in totalitate inteles daca nu l-ai trait pe pielea ta. Iar ceea ce il face si mai complicat este ca nu toti cei care pleaca din Romania simt lipsa "patriei" atat de acut ca altii.

Trecand la latura practica a problemei, adica "ce putem sa facem?", pe mine chiar m-a ajutat sa ma duc in NY si sa ma plimb intr-un oras mare. O sa ziceti ca pe cine nu ar ajuta sa se plimbe intr-un oras ca NY :D. Dar nu e chiar asa. Cunosc oameni care nu au trait in orase prea mari in Romania, carora le e dor de casa si pe care NY nu-i ajuta cu nimic. Cand esti plecat de la tine din tzara, scos din parametrii normali, functionezi putin altfel, de multe ori gandesti aparent ilogic, solutii care inainte erau bune si functionau nu mai merg, etc.

Dar pe mine m-a ajutat. Pentru ca am crescut in Bucuresti, si o mare parte a vietii mele am petrecut-o plimbandu-ma pe strazi, prin magazine, iesind in oras, la fel de fel de evenimente mai mult sau mai putin culturale. Niciodata nu am fost disperata sa fac cumparaturi de exemplu, dar mereu am avut magazinul "Unirea" la 10 minute de casa si cand mi se facea de o excursie in lumea luxoasa a tzoalelor, parfumurilor, bijuteriilor, etc, aveam oricand aceasta varianta. Aici, in Piscataway, nu am nici o sansa sa ajung pe propriile mele picioare la un magazin decent (sunt cateva de tzoale in New Brunswick, dar nu merita o atentie prea mare). De restaurante, teatre, etc, ce sa mai zic ?

In NY primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru la Macy's. In NY e un fel de magazinu Unirea. La parter, parfumuri, cosmeticale, testere, gagici prietenoase si f bine puse la punct, gata sa-ti faca cunostinta cu ultimul racnet in materie de orice. Fiecare firma are stand cu testere si cel putin un specialist gata sa te aranjeze, machieze, etc, sa vezi cat de meseriase sunt produsele lor. Cele mai pricopsite cosmeticale, cu cele mai pricopsite nume (un roz cat se poate de gingas se cheama "dear john") si cele mai pricopsite pretzuri. Etaju 1: tzoale. Care mai de care mai reusite. E un vis sa te plimbi pe etajul ala. N-am stat prea mult in Macy's, ca am fost tentata sa ma gandesc sa-mi cumpar chestii si nu-mi permit :).

A doua chestie terapeutica, plimbatul pe strazi. In primul rand, pe strazi, multa lume - love that! Tot felul de oameni. Oameni de afaceri, cersetori, unii vorbind la mobil, altii cu castile in urechi, unii stand la mese in fatza unui restaurant pricopsit, altii cautand in gunoaie. Intre cladirile inalte ca niste munti, oamenii se misca cu o viteza incredibila, trecand unii pe langa altii, facand semn taxi-urilor, stand in restaurante cu ochii in televizor, cautand companie la barurile cu lumini exotice. Restaurante, magazine, patiserii, vitrine. Simti cum viata pulseaza la tot pasul, mai repede decat esti obisnuit sa o simti.

A treia chestie terapeutica: am fost la concert, la filarmonica din NY, joi dimineata. Am ascultat Rossini, Paganini si Tchaikovsky. A fost incredibil. La concertul de Paganini, solistul, un neamtz. I'm SO in love ;;) Plus a cantat cadentza scrisa de el, e incredibil tipul.

In concluzie, i'm back :)

Chestii :: Viata sociala

Zilele astea imi pun fel de fel de intrebari filosofice. Cred ca e timpul sa ma apuc de invatat si sa las prostiile. Oricum, una din problemele cele mai dezbatute, cel putin in mediul in care ma scald eu, e viata sociala. Zice-se ca studentii de la master si doctorat nu au viata sociala. De unde si o mare parte din bancurile din phdcomics. Baietii n-au timp, logic, ok.

Termenul de "viata sociala" s-a extins si acum se numeste numai "viata". As in n-ai viata (you have no life) sau ia-ti o viata (get a life). Pentru voi ce inseamna sa ai o viata? Sau care sunt chestiile din traiul zilnic ( saptamanal, etc..) care dau viata existentei voastre?

Web :: Google Mars

Solutia la toate problemele : o vacanta pe Marte!

Cica oamenii au fost mereu fascinati de planeta Marte. Deh. Cele mai apropiate planete: luceafarul si marte. Tin minte ca am citit un articol fascinant in liceu, cred ca era din revista "Science et Vie", in care niste cercetatori studiasera o pietricica desprinsa de pe Marte si ajunsa pe Pamant si ajunsesera la concluzia ca pe Marte exista apa (sub forma de gheatza desigur). De unde intrebarea fireasca daca nu cumva exista viata pe Marte. Pai cum nu? Toata lumea stie ca exista martieni, niste fiinte verzi si sadice. Sper sa vina ziua in care google/mars sa ne permita sa facem zoom atata cat sa spionam martienii in traiul lor de zi cu zi. Pana atunci, o sa ne multumim sa le admiram relieful planetei :) - munti de 21 de km altitudine: perfecti pentru schi!! :D

Jurnal :: Vacanta de primavara

Dupa ce ca e primavara, mai e si vacanta, o saptamana, aka "spring breay- yuuhuu" (citat din "friends"). Vorbesc foarte serios. E saptamana dinainte de partiale si TOATA lumea e in Jamaica, Haway, Florida, etc. Toata viata am invatat ca e bine sa fii copil silitor, daca ai teme/examene e bine sa stai sa inveti.. atunci de ce suntem pedepsiti pentru asta noi, tocilarii? Nu ajunge ca nu avem viata sociala :))

E vacanta si in campus toate magazinele sunt inchise in week-end. Autobuzele circula o data pe ora, pana la ora 6 seara, adica exact atunci cand te apuca foamea. Daca ai norocul sa prinzi ultimul autobuz, degeaba, pt ca nu exista alt autobuz care sa te aduca inapoi. Am observat ca foamea e direct proportionala cu dificultatea de a ajunge intr-un loc de unde se poate procura mancare. Experimentele au aratat si un grup de cercetatori "americani" formati din mine au ajuns la aceasta concluzie.

Apropos de mancare si momentele in care nu se gaseste. Alice e foarte haioasa. Cand gatim ceva si are nevoie de un ingredient pe care nu il are, incepe sa sape in raftul lui Meral : "ia sa vedem daca Meral are". Cand are nevoie de lingura de lemn, ia sertarele la rand. Si eu vin de acasa unde chestiile din frigider sunt proprietate comuna. Ce sa mai zic de vase. Si, pentru ca Meral nu s-a plans, in cazuri de urgenta majora se aplica procedeul de mai sus.

Oricum, eu nu pot sa fac asta. Nici vase nu imprumut, decat cu acrodul proprietarului. Nu vreau sa o aud pe Meral barfindu-ma la telefon mamei ei. Si asa se plange in gura mare ca nu suntem curate - desi e curat in apartament.

In unele momente (cu mare probabilitate in week-end-urile din vacantele in care totul e inchis si nu exista nimica viu sau de mancare pe o raza mare), ar fi foarte oportuna o prajiturica, o bucata de ciocolata, sau ceva dulce (prietenele stiu de ce :) ). Exista un automat cu dulciuri in departament, dar merge cu bancnote de 1 dolar, asa ca daca nu ai decat o bancnota de 5 dolari, tzeapa. Ar fi haios sa sun la 911 (singura sansa sa dau de oameni) sa le explic ca am o criza de "sugar addiction" si ca am nevoie de o bancnota de 1 dolar. Chestia cu "sugar addiction" e foarte serioasa, unul din profii de semestrul trecut mi-a pus diagnosticul, cand am aparut cu biscuiti inainte de un examen. E ciudat ca americanii care se infunda cu mancare si dulciuri, cand te vad ca mananci biscuiti in loc de mancare de pranz, trag concluzia ca ai "sugar addiction". What's that about?

Ok, am aberat destul pe ziua de azi. De vina e primavara si dorul de casa de care inca nu am scapat (Alex, help! Si vreau alta solutie decat sa ma duc acasa :) ). Toata lumea incearca sa ma convinga ca in Buc e urat, ploua, cad copaci, etc. Nu-mi pasa. E un loc minunat care are potential si cand e frumos, e cel mai frumos.

Jurnal :: Primavara

Cred ca se poate spune ca oficial a venit primavara. Azi sunt vreo 20 de grade afara, soare si un vanticel minunat cu miros de primavara. Primavara era anotimul meu preferat in Buc. E adevarat ca toamna mi se pare ca toamna e cea mai frumoasa. Dar in martie, primavara era cu siguranta pe primul loc. Tin minte bucuria inexplicabila pe care o simteam tot timpul (desi nu tot timpul inexplicabila). Tin minte plimbarile prin parcuri, vantul cu miros de pamant..

Da, ati ghicit, mi-e dor de casa. Iar. Nu numai ca aici nu seama deloc cu Bucurestiul, dar si vantul miroase altfel (!!!) - probabil din cauza componentei rosiatice a solului :D - Lumina e aceeasi, cerul are aceeasi culoare. In rest, totul e diferit. Pe trotoare e umed si cum se incalzeste putin, tot aerul e incarcat cu umezeala. Si ce-i cu pinii astia salbatici peste tot ? Unde sunt stejarii si fagii ? :). De cladiri ce sa mai zic.. Nu puteau si ei sa le faca gri si sa nu le ingrijeasca? :)).

Azi dimineata mergeam prin campus cu ochii inchisi si o clipa mi-am imaginat ca sunt acasa, intr-un parc. Doar o clipa, pana a inceput sa bata vantul si m-a trezit mirosul de pini salbatici si pamant rosu.

America&me :: Oscarurile

Tocmai s-au terminat Oscarurile. O sa incep cu impresiile pozitive. Cel mai bun film : "CRASH". Excelenta alegere! E un film super. Nu am vazut toate celelalte filme nominalizate, dar am o vaga idee despre filmele care au castigat titlul de "cel mai bun" in ultimii ani si cred ca de mult n-a mai castigat un film atat de bun. URA!

Alta chestie buna : acum, ca sunt in America, pot sa ma duc sa vad toate filmele de care vorbeste lumea. Cand eram in Ro, tin minte ca citeam despre nominalizati si habar n-aveam despre ce era vorba. Putine din filmele nominalizate ajungeau si ajung acolo, de obicei cele care au incasari dolofane (ceea ce nu e neaparat de bine). Ok, puteam sa le iau de pe net, dar e altceva sa vezi un film la cinema, cred ca toata lumea e de acord :)

De rau: ceremonia a fost plictisitoaare ! Discursuri plictisitoare, glume nesarate, reclame muuulte. Nu cred ca au fost 10 minute in care atentia mea sa fie dedicata exclusiv ceremoniei. Ok, speech-ul lui Reese a fost o exceptie :D

Cateva premii personale :
- cea mai sexy rochie : Salma Hayek
- cea mai SF rochie : Charlize Theron
- cel mai frumos cuplu : Reese Witherspoon si Ryan Phillippe
- cel mai dragalas discurs : George Clooney
- cea mai diafana aparitie : Nicole Kidman
- cel mai "mai bine nu era" discurs : Meryl Streep si inca o tipa
- cea mai funny replica : Luc Jacquet : "Excuse my english" la finalul discursului cu un delicios accent frantuzesc

In concluzie mai am de vazut : Capote, Walk the line, The constant gardner si Filmul cu pinguini (cum de am ratat tocmai cel mai bun documentar al anului ?)!!

Jurnal :: Martisor, baby!!

Wheee!! Am primit un martisor azi, adica ieri (28). Love it!Acasa nu era mare lucru, primeam cate 5-10 (ok, poate numai unul conta cu adevarat ;), dar oricum). Asta e altfel. Si eu si el suntem departe de casa, iar NJ se uita mirat la amandoi pentru ca nu vede atat de des persoane care sa poarte martisoare. Pentru prima data m-a interesat cu adevarat care e povestea martisorului. Pentru ca e ceva frumos de acasa. Si pentru ca o sa-l port si oamenii o sa ma intrebe ce-i cu el si o sa le povestesc si o sa fie coool (obicei european, vechi de tz'spe mii de ani - he he).

Din pacate nu se gasesc martisoare aici. Dar asociatia studentilor romani de la Rutgers a comandat snururi din Ro, au cumparat niste bibiluri, au fabricat martisoare si au organizat un eveniment cu ocazia asta. Pe englezeste i s-a zis "Charm Day", si iata cum a fost prezentat :

"ROMANIAN STUDENTS ASSOCIATION (RSA) celebrates Martisor

Martisor (or little March) is a little charm in the shape of a figurine or flower tied up with a red and white thread (love and purity). Offering a Martisor on the first day of March is an ancient custom, with several legends attached. Nowadays, boys/men offer those little charms to girls/women, who wear them one week, as a symbol of Spring, renewal, and good luck.

Please join us Tuesday for an evening full of fun and sweet memories! We'll have charms to give away and light refreshments will be served. FREE for everyone!" etc etc CUTE!!!

Azi am avut o zi cu adevarat crappy. Dar fluturasul asta m-a inveselit intr-un mod pe cat de inexplicabil, pe atat de minunat. I'm happy!

Update : pentru ca am primit si un martisor electronic, si pentru ca varianta electronica cea mai apropiata de a-l purta mi s-a parut sa-l pun pe blog, iata-l (multumesc, Vivi ! :) )


(this day is getting better and better :o) )