Diverse :: Din nou despre diferente culturale

De curand am fost in Pennsilvania, si am vorbit cu cineva care s-a nascut acolo si nu a iesit niciodata din Pennsilvania. Tipul e trecut de 50 de ani. Furata de farmecul locurilor (pe acolo e aproape la fel de frumos ca in Canada, am fost super-impresionata), cateva minute am crezut sincer ca daca m-as fi nascut acolo, probabil nu as fi simtit niciodata tentatia de a calatori prin alte parti. Probabil ca nu e asa. Dar am stat putin de vorba cu acest domn, american get-beget.

Una din chestiile care mi s-a parut interesanta este viziunea lui (si a americanilor in general) despre locul de munca. Aici mai toata lumea lucreaza azi intr-un loc si maine in altul. Mai nimeni nu concepe sa nu-si schimbe locul de munca cel putin o data la cativa ani. Stiu ca in Romania, daca vine sa-ti schimbi locul de munca, e destul de stresant, probabil din cauza ca f multe din locurile de munca de acolo sunt destul de nasoale din diverse motive si daca ai un loc de munca cat de cat acceptabil, probabil ca vrei sa-l pastrezi ca nu se stie niciodata. In state, daca iti schimbi locul de munca, de obicei e ceva mult mai bun si lumea se entuziasmeaza pe faza asta. Unul din lucrurile care mi se par super aici e ca MEREU poti gasi un job. E adevarat ca poate n-o sa fie jobul la care ai visat, aproape toata lumea care este capabila sa munceasca, poate gasi ceva de munca oricand. Cu alte cuvinte, sunt mai putini cersetori si numai din randul oamenilor care nu au chef sa munceasca. In rest, se gaseste cam orice pentru oricine.

Alta chestie care imi place mult aici este faptul ca nimeni nu te obliga sa mananci. Romania este o tzara super si romanii sunt foarte ospitalieri si asta e foarte bine. Dar a indopa pe cineva sau a considera ca este nepoliticos daca musafirii nu mananca pana crapa este mai mult decat opusul ospitalitatii. Tin minte in Ro, o gramada de oameni erau de-a dreptul stresati cand sunt invitati la masa, pentru ca stiu ca o sa trebuiasca sa zaca 3 zile dupa petrecere, ca sa fie capabili sa digere ce au mancat. Tin minte cand ascultam stirile la radio imediat dupa sarbatori, sute de cazuri de indigestii acute la spitalele din Bucuresti. Intzeleg sa te imbetzi cand e sarbatoare, dar sa mananci pana crapi...? Aici intalnirile sunt mai mult despre a sta de vorba si a socializa si mai putin despre ce/cum/cat se mananca. De obicei se face asa: mancarea e pe o masa, si fiecare se duce si isi pune in farfurie ce si cat vrea daca vrea. In cel mai rau caz, se pune mancarea pe masa, fiecare are farfuria lui si fiecare isi pune ce vrea si in ce cantitate vrea. Nimeni nu-ti umple farfuria sau te intreaba de ce ti-ai pus numai atata. Nu-ti place mancarea pe care am facut-o?? A, deci sunt o bucatareasa rea !! :)