Food :: A gati sau a nu gati

E vacanta si toata lumea are chef de iesit. Unii se duc acasa (principalul motiv de bucurie fiind "home-made food" - de parca mancarea din campus ar fi proasta) restul raman in zona pentru cursurile de vara. Asa ca dupa o luna de liniste, de maine campusul se va umple din nou de boraci. Din fericire nu la capacitate maxima, pentru ca cursurile de vara nu sunt atat de obligatorii ca cele de toamna sau primavara.

Si ca tot veni vorba de mancare, o sa impartasesc iar o parte din experientele mele potolofile (cum s-ar spune la Constanta) din ultimul timp. Asadar, in ultimul timp am fost de doua ori la IHOP (International House Of Pancakes). Si poate ca lumea o sa spuna ca ca am creierul spalat, dar pancake-urile sunt cea mai buna combinatie pentru oua la micul dejun (mult mai buna decat painea). La IHOP ai mereu 7000 de siropuri (5 cu arome de fructe + unul cu aroma de sirop :) ) pentru pancakes. Multi oameni (adica o chestie total americana) mananca oua cu pancakes si sirop dar eu inca nu am creierul spalat suficient sa fac asta. Oricum, daca m-ar pune cineva sa "gatesc" un mic dejun bun de tot, foarte probabil ca asta as face.

Un mic comentariu legat de pancakes. Desi articolul wikipedia le pune in aceeasi oala cu clatitele, sunt putin altfel. Pancake-urile sunt un aluat usor crescut, in timp ce clatitele nu sunt. De exemplu, mi se pare foarte aiurea ideea de a manca oua (omleta) cu clatite, dar cu pancakes merg foarte bine.

A doua chestie e o observatie filozofica legata de notiunea de "a gati". Cand oamenii ma intreaba daca gatesc, mi se pare o exprimare inexacta sa zic ca da. Sa gatesti pentru mine e ce face mama acasa: sarmale, ciorba, chestii care implica un oares'care volum de timp si munca petrecut in bucatarie. Daca fierb orez si fac o salata nu prea e gatit. Se pare insa ca notiunea mea este total exagerata in contextul topologic si cultural in care ma gasesc. Daca faci macaroni&cheese (deschizi cutia, fierbi pastele, adaugi praful de branza si niste lapte) se cheama ca gatesti. Daca stii sa desfaci un pachet cu pui si sa-l prajesti putin in tigaie, ai calificare de bucatar-sef si te gandesti serios daca nu ti-ai gresit vocatia pentru ca ai super-talent la bucatarit. O chestie geniala legata de asta este ca cea mai banala mancare are cel mai simandicos nume. Practic, numesti animalul si pastele pe numele lor italienesc si obtii un nume distins pentru o haleala cat se poate de populara. Asa ca daca cineva te intreaba daca stii sa gatesti si vrei sa faci impresie buna, poti sa zici ca da si sa te oferi sa prepari "chicken fettuccine".

In concluzie, daca vreodata intrebarea care se pune e cea din titlu, raspunsul meu este, categoric, a gati. Chiar daca e in sensul american al cuvantului. Si nu vreau sa spun ca incurajez prafurile instant, dar votez pentru o viata simpla. Mai ales daca nu trebuie sa impresionez pe nimeni :)

Jurnal :: Romania revine

Azi am avut sentimentul de Romania. In general, cand esti intr-un loc, o sumedenie de lucruri mici din mediul inconjurator iti dau senzatia locului respectiv. Dimineata m-au trezit niste mierle care cantau acelasi cantec ca cele din copacii din jurul casei din Bucuresti (deh, aceeasi specie, nu au creierul prea mare deci nu poti sa ai pretentii legate de varietatea cantecelor pe care le stiu..). La pranz am mancat "varza a la cluj" facuta pentru o petrecere "multiculturala" care s-a anulat. M-am plimbat pe sub salcamii care populeaza in numar mare imprejurimile si mi-am dat seama ca Bucuresti miroase a salcami la inceputul verii (trebuia sa vin pana in America sa-mi dau seama de asta!). Pe urma, cumva am ajuns sa caut "Romania" pe google video si am dat peste 2 filmuletze, unul despre schiat si celalalt cu peisaje si muzica frumoasa. "Pasarea colibri" si peisajele cu munti ma aduc in cea mai melancolica stare posibila (facultatea, cea mai fericita perioada a vietii, bla bla bla) Din fericire, cele mai multe din mele sufletesti sunt intense si de scurta durata. Asadar am vazut un videoclip cu Blondy si mi-a trecut :) Long live the butter almond icecream!!

Apropos de oversharing, ma gandeam sa incep sa scriu in engleza. Pentru ca o gramada de oameni care nu stiu romana si-au manifestat curiozitatea fata de aberatiile mele. Am incercat sa scriu un post, cea mai banala chestie. E greeu. Sa stii ca o sa te citeasca TOATA lumea. Si dupa ce am scris ciorna si am recitit-o, a urlat in mine experienta cu diferentele culturale si am lasat-o balta. De exemplu, n-as putea sa scriu sentimentalisme in veci, as fi "so gay" :)) Si nu numai asta, dar, dupa cum spunea si Raluca, ar trebui sa-mi periez cu grija stilul si continutul posturilor.

America&me :: Alergie la alergii

Odata cu venirea primaverii, reclamele la medicamente impotriva alergiilor au invadat spatiul de reclame la tv. America este tara alergiilor. Chestia nu e o gluma, desi multi din cei care vin din afara cred ca "problema la scara nationala" a alergiilor e ridicola. Foarte multi oameni sufera de alergii. Ok, mi-am zis eu, imi pare rau ca nu se bucura cand infloresc copacii, ca nu pot sa manance din tortul care ar putea sa contina urme de alune si/sau nuci (cum poate cineva sa traiasca fara sa manance nuci ?! :)) ), etc etc etc. Nu mi-am pus prea multe intrebari pana nu l-am vazut pe unul din colegii mei chinezi stranutand si lacrimand de zor. Stand de vorba cu el am aflat ca atunci cand a venit aici nu avea nici un fel de alergie dar ca acum, dupa 6 sau 7 ani a inceput sa fie alergic la fel de fel de chestii. Toate ca toate, dar eu chiar nu vreau sa ma apuce si pe mine chestia asta..

Asa ca punand mana si cercetand problema am aflat ca una din ipotezele care incearca sa explice cum de alergiile au devenit asa o problema in ultimii (zeci de) ani e ca oamenii sunt atat de obsedati sa foloseasca produse antibacteriene, incat sistemul imunitar al copiilor nu mai e atat de bine antrenat si astfel, indivizii devin mult mai sensibili la feluritele chestii care se gasesc in aer si care sunt, in mod normal, inofensive. Aproape toate sapunurile si produsele de curatat contin substante care omoara bacteriile. Si asta ar trebui sa fie o chestie buna..

Poate nu am calatorit eu destul prin Europa, dar din cate imi amintesc, pe acolo problema alergiilor nu are nici pe departe proportiile pe care le are aici. Sa fie America un loc mai curat decat Europa? Categoric nu e mai curat. Poate, pe alocuri mai fara bacterii.. ? Oricum, eu una prefer un loc cu bacterii si fara alergii decat invers!

Jurnal :: mostenire

Cu ocazia petrecerii de adio a lui Alice mi-am dat seama a 7a oara ca mi-am gresit vocatia. Trebuia sa ma fac organizator de petreceri. Ok, probabil ca orice om suficient de beat are aceasta certitudine. Diferenta e ca pe mine nu ma incanta atat de mult sa fiu inconjurata de sticle de bere si vin, ci de efectiv partea de organizare. Ce cumparam, pe cine invitam si, mai ales, cum ornam. La petrecere mi-a revenit sarcina sa aranjez haleala si sincer, nu multe chestii ma incanta in viata mai mult decat sa fac chestia asta. Iar de data asta, am fost chiar mai apreciata decat alta data, pentru ca mai multi oameni s-au gandit sa faca poze inainte sa se apuce sa manance! (motivul fiind ca deja erau satuli, dar noi o sa ne prefacem ca adevaratul motivul era ca mancarea era prea frumoasa pentru a fi sacrificata). Asa ca i-am rugat sa ma recomande daca gasesc vreodata pe cineva care are nevoie de ornator de sandwichuri la vreo petrecere. Ar fi un super-job in NY cu toate petrecerile simandicoase de acolo (bineinteles ca cine m-ar angaja pe mine cand sunt atatea firme cu fitze care fac chestia asta, dar nu se stie niciodata de unde sare iepurele)

Asadar, mostenirea care mi-a ramas de la Alice:
- gasca ei de prieteni, care veneau sa-i bata in geam de fiecare data cand se intampla vreo petrecere/iesire cu turma (niciodata n-o sa ma ridic la inaltimea disponibilitatii la distractie a fetei asteia..)
- televizorul (dupa atata invatat o sa-mi prinda bine o spalare de creier)
- un poster cu Marlyn Monroe (?!)
- paharele ei (are niste pahare super, maaari, ura!)

Diverse :: Blogurile chinezesti

Andreea a gasit un blog al unui tip chinez care traieste in Paris (cica) si asta mi-a amintit de blogul lui Lu(colega mea de birou), majoritar in chineza, cu linkuri catre alte bloguri majoritare in chineza. Si, daca te uiti pe cateva din blogurile astea, nu poti sa nu observi ca sunt altfel. In primul rand, arata altfel. Dar sigur sunt si alte chestii altfel la ele. Cum ar fi faptul ca au sute si mii de comentarii la fiecare post..

Nu tin minte prima data cand Lu mi-a aratat ceva pe calculatorul ei, dar tin minte semi-socul de a vedea absolut totul in chineza. Nici germana pe care o vorbeste calculatorul lui Alice nu ma incanta prea tare. Pe de alta parte am toleranta scazuta si la varianta office in limba romana. Dar variantele in limbi pe care nu ai nici cea mai vaga speranta sa le pricepi, se pot incadra in categoria "exotic, ura si la gara". Desi exista oricand instrumentul de tradus, la care o sa revin mai tarziu.

Andreea a observat ca omu are mii si mii de comentarii la chestiile pe care le scrie iar noi, ca niste mamici care ne dorim ca odraslele-bloguri sa aiba cat mai mult succes ne punem intrebarea fireasca de unde, cum si de ce. Asadar, am pornit o investigatie care se afla inca in curs de desfasurare. Am luat-o frumos pe Lu de o aripa si am citit impreuna (ea citea si eu stateam pe capu ei - nu i-a placut deloc blogul si a trebuit sa insist sa stea frumos acolo sa citeasca si sa-mi traduca) blogul cu garla de comentarii. Ok, aici vine partea interesanta. Laptopul lui Lu stie chineza si engleza. Te duci frumos pe blogul lui Lu sau pe orice alta pagina in chineza si cand te dai cu mousul pe litere, iti apare traducerea literei in cuvantul corespunzator in engleza. Mai precis iti apar vreo 6-7 traduceri posibile. Asta poa' sa faca destul de multe programe. Problema e ca in chineza orice propozitie are cel putin mai multe sensuri posibile. In general e un sens ad-literam si unul/mai multe sens/uri ascuns/e. Se pare ca chinezii fac asta tot timpul in viata de zi cu zi: zic chestii cu dublu-triplu-.. inteles, jocuri de cuvinte, etc. Cu alte cuvinte, trebuie sa gandesti tot timpul cand vorbesti cu ei. N-as rezista in China nici o zi. Imi place sa gandesc, dar nu TOT TIMPUL (pentru mine e un fel de hobby - e distractiv cand nu trebuie sa :) ). Legat de asta, am aflat de curand ca multi dintre chinezii care vin sa studieze in state (sau stau mai mult in state pe diverse motive) nu se readapteaza la chestia asta din China si raman aici. Pai daca chestia asta streseaza pe toata lumea (si eu sunt prima care inteleg!! :) ) de ce nu se voteaza sa se elimine? - alta tema de cercetare

Revenind. Daca iei o unealta de tradus si dai intr-un blog chinezesc, produsul n-o sa te lumineze mai mult decat adunatura de caractere chinezesti la care te uiti ca vitzelul la poarta noua (fara unealta respectiva). Pentru ca fiecare caracter chinezesc reprezinta un cuvant. Mai rau: fiecare caracter chinezesc reprezinta o notiune. Asadar, daca aduni la intamplare caractere chinezesti aleatoare, obtii ceva care ar putea sa aiba sens, precum : "Dragostea e dragoste, visele sunt vise" (citat de pe blogul repectiv). Lu mi-a spus ca blogul ala exact asa e. O salata de cuvinte. Si ca uraste tipul asta de bloguri. Deci am dat peste un fenomen ...

Pai atunci cum de are 5341 de comentarii? Ipoteza ei e ca e vreo celebritate sau ceva. Ca are multi bani, e destul de cute... plus faptul ca chinezii sunt multi (deci daca io am 5 comentarii la un post (vise, dar anyway) daca as fi chinezoaica si m-ar citi China (1.6 mld) in loc de Romania (20 mil), conform regulii de 3 simpla as putea avea 4000 de comentarii per post)

Deci, Andreea, am gasit solutia, da? Invatam chineza si gata, ne-am facut cu de mii si mii de ori mai multi cititori. Dar sincer, cred ca e mai usor sa scriem in engleza.. :)

Jurnal :: O mare pierdere..

De azi intr-o saptamana pleaca Alice. De tot. Ea zice ca o sa se intoarca sa ma viziteze (cum sa nu se intoarca ea in NY?!?), dar eu nu cred ca o sa o faca prea curand. Prea nu i-a placut aici. Anyway, funerariile, sambata. Nu, nu o sa fie o petrecere. O sa bem de suparare si o sa ascultam muzica ca sa trecem peste tacerea stanjenitoare si sa nu se auda jelitul celor 30-40 de oameni/prieteni care o sa se stranga in apartamentul nostru cel minunat (de care o sa-i fie super-dor, desi acum nu-si poate imagina asa ceva nici in ruptul capului). Si n-o sa fie discursuri pentru ca.. "am vazut-o prima data pe Alice in bucataria noastra intunecata, cautand ceva de mancare." Nimeni nu ar intelege :))

Problema e ca nu stiu ce cadou sa-i iau. Ma gandeam la o pernutza roz pe care scrie : "Somebody from Rutgers loves me". Da, nu m-am gandit prea mult.. Orice chestie cu Rutgers nu pare prea inspirata la momentul actual. 'elp...