Jurnal :: Terapia NY

Cand pleci de la tzara si radacinile tale, se petrec fel de fel de fenomene interesante. Toata lumea vorbeste de ele, mai ales cei care pleaca iar tu, daca esti printre cei care ai ramas acasa, te gandesti ca auzi acelasi lucru a suta oara (dor de casa, dor de prieteni + alte doruri ciudate pe care nu poti sa le intelegi nici in ruptul capului) si ca oamenii astia sunt patetici, ce se plang atata? Cred ca plecatul de acasa catre un loc total nou si indepartat e ceva care nu poate fi in totalitate inteles daca nu l-ai trait pe pielea ta. Iar ceea ce il face si mai complicat este ca nu toti cei care pleaca din Romania simt lipsa "patriei" atat de acut ca altii.

Trecand la latura practica a problemei, adica "ce putem sa facem?", pe mine chiar m-a ajutat sa ma duc in NY si sa ma plimb intr-un oras mare. O sa ziceti ca pe cine nu ar ajuta sa se plimbe intr-un oras ca NY :D. Dar nu e chiar asa. Cunosc oameni care nu au trait in orase prea mari in Romania, carora le e dor de casa si pe care NY nu-i ajuta cu nimic. Cand esti plecat de la tine din tzara, scos din parametrii normali, functionezi putin altfel, de multe ori gandesti aparent ilogic, solutii care inainte erau bune si functionau nu mai merg, etc.

Dar pe mine m-a ajutat. Pentru ca am crescut in Bucuresti, si o mare parte a vietii mele am petrecut-o plimbandu-ma pe strazi, prin magazine, iesind in oras, la fel de fel de evenimente mai mult sau mai putin culturale. Niciodata nu am fost disperata sa fac cumparaturi de exemplu, dar mereu am avut magazinul "Unirea" la 10 minute de casa si cand mi se facea de o excursie in lumea luxoasa a tzoalelor, parfumurilor, bijuteriilor, etc, aveam oricand aceasta varianta. Aici, in Piscataway, nu am nici o sansa sa ajung pe propriile mele picioare la un magazin decent (sunt cateva de tzoale in New Brunswick, dar nu merita o atentie prea mare). De restaurante, teatre, etc, ce sa mai zic ?

In NY primul lucru pe care l-am facut a fost sa intru la Macy's. In NY e un fel de magazinu Unirea. La parter, parfumuri, cosmeticale, testere, gagici prietenoase si f bine puse la punct, gata sa-ti faca cunostinta cu ultimul racnet in materie de orice. Fiecare firma are stand cu testere si cel putin un specialist gata sa te aranjeze, machieze, etc, sa vezi cat de meseriase sunt produsele lor. Cele mai pricopsite cosmeticale, cu cele mai pricopsite nume (un roz cat se poate de gingas se cheama "dear john") si cele mai pricopsite pretzuri. Etaju 1: tzoale. Care mai de care mai reusite. E un vis sa te plimbi pe etajul ala. N-am stat prea mult in Macy's, ca am fost tentata sa ma gandesc sa-mi cumpar chestii si nu-mi permit :).

A doua chestie terapeutica, plimbatul pe strazi. In primul rand, pe strazi, multa lume - love that! Tot felul de oameni. Oameni de afaceri, cersetori, unii vorbind la mobil, altii cu castile in urechi, unii stand la mese in fatza unui restaurant pricopsit, altii cautand in gunoaie. Intre cladirile inalte ca niste munti, oamenii se misca cu o viteza incredibila, trecand unii pe langa altii, facand semn taxi-urilor, stand in restaurante cu ochii in televizor, cautand companie la barurile cu lumini exotice. Restaurante, magazine, patiserii, vitrine. Simti cum viata pulseaza la tot pasul, mai repede decat esti obisnuit sa o simti.

A treia chestie terapeutica: am fost la concert, la filarmonica din NY, joi dimineata. Am ascultat Rossini, Paganini si Tchaikovsky. A fost incredibil. La concertul de Paganini, solistul, un neamtz. I'm SO in love ;;) Plus a cantat cadentza scrisa de el, e incredibil tipul.

In concluzie, i'm back :)