Jurnal :: Socializare, episodul x

Desi ne-am propus de multe ori sa facem socializare saptamanala (noi fiind colocatarele apartamentului nostru minunat) pana acum, de la inceputul anului nu am reusit sa ne intalnim cu toatele decat de cateva ori. Si e ciudat pentru ca ne intelegem destul de bine, chestie destul de rara cred (care e probabilitatea sa te intelegi destul de bine cu patru oameni aleatori?)

In seara asta ne-am hotarat sa ne uitam impreuna la un film siropos, in scopul de a face impreuna misto. Si a fost intr-adevar distractiv. Am vazut "Wedding planner", iar cele mai multe glume le-am facut Alice si cu mine care nu avem prieten (deh!). Pana la urma am corupt-o si pe Jen (he-he-he). Meral, singura care are o relatie serioasa, a tricotat tot timpul la un colier pentru cainele ei de acasa. Poate ca nu are nici o legatura, dar mi s-au parut mereu haioase analogiile de genul cand puricelui i se taie picioarele, nu mai aude (sau cum era bancul ala?)

Cert e ca din nou am observat cat de mult se schimba perceptia pe care o ai despre locul in care stai cand interactionezi cu oamenii cu care locuiesti vs cand nu interactionezi cu ei. Ok, poate ca eu sunt un animal mai social decat altii dar pentru mine, socializarea schimba aparenta apartamentului, senzatia pe care o ai cand te intorci "acasa". Tin minte cum m-am simtit dupa prima noastra socializare. A doua zi apartamentul mi se parea mai mare, mai luminos, mai frumos, etc. Voua vi s-a intamplat ceva de genul asta ?

Amerca&me :: Cum privesc ei lumea

Continuand sa povestesc despre chestiile interesante pe care le afla studentii din istoria artelor si alte domenii exotice despre calculatoare, azi proful a vorbit despre NP-completitudine. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut. Pentru ca chestia asta e unul dintre cele mai delicate subiecte in CS. Dar proful a reusit din nou sa se strecoare cu gratie prin maldarul de notiuni abstracte, concluzia fiind ca NP vine de la "Nice Puzzle". Si asta pentru ca daca in ziar se publica un rebus(aka "puzzle") pe care cititorii trebuie sa il rezolve, iar saptamana urmatoare se publica solutia, e usor si rapid sa verifici ca solutia respectiva e intr-adevar solutia rebusului (dar mai greu sa rezolvi rebusul).

Oricum, nu la asta vroiam sa ajung, ci la ceva simpatic. Proful a dat un exemplu oarecare pe care l-a gasit pe un site englezesc. Nu era nici un indiciu al faptului ca site-ul nu ar fi fost american decat ca in loc de "dollars" era "US dollars". Profu zicea ca pentru ei, monezile sunt ori "dollars" ori "a bunch of weird stuff" (ce foloseste restul lumii :)) ) (iar daca cineva zice "USD" e claaar ca e strain :) ). Si, cumva e de inteles, pentru ca dolarii functioneaza oriunde in lume. Dar mi s-a parut simpatic criteriul dupa care oamenii deduc nationalitatea site-urilor peste care dau (sau, mai degraba, daca sunt americane 'au ba).

Chestii :: Exista si femei in departament ?? :)

Ieri a fost o intalnire sociala in departament pe motivul ca sa ne intalnim noi, femeile din CS, sa bem ceai si sa socializam. Cand am auzit ca e o intalnire "numai pentru femei", am cam strambat din nas pentru ca de cand sunt in America, sunt usor socata de atitudinea pe care oamenii o au pentru femei. Este o societate extrem de feminista si eu sunt de educatie misogina, a la Poli :). Glumesc, dar oricum. Cred ca formele astea de extremism au o problema, iar feminismul aici merge destul de departe. Oricum, era vorba de cafea, ceai, haleala, asa ca am zis de ce sa nu ma duc. Si a fost chiar interesant. In parte, pentru ca comunitatea de calculatoristi este predominant masculina si sunt obisnuita sa vorbesc cu baieti si (obisnuita) cu modul lor de gandire. Pe de alta parte, toata gasca de gagici cu care am trancanit ieri e la fel. Pentru ca, inerent, in comunitatea asta, rata populatie feminina/masculina e de obicei undeva pe la 1/5 in cel mai fericit caz. In general, la un curs la care sunt inscrisi 20-30 de studenti, 2-3-4 dintre ei sunt tipe. Numai ca, spre deosebire de mine, tipele au probleme de genul daca la un curs se face un banc misogin, eu ce pozitie adopt fatza de chestia asta (razi ?? - ma gandesc io) sau daca familia imi trimite bancuri feministe, eu cui le trimit mai departe. Ei bine, cu ocazia intalnirii asteia, s-a infiintat o lista de emailuri doar pentru femeile din CS, asa ca s-a rezolvat si problema asta.

In afara de probleme minore si ridicole de genul asta, s-a discutat si despre probleme interesante. De exemplu, este o realitate ca la angajare, este posibil ca barbatii sa fie priviti diferit fatza de femei, din diferite motive. De exemplu, femeile (casatorite) vor vrea, la un moment dat concediu de maternitate, etc. Un avantaj ar putea fi ca firmele vor colective echilibrate din punct de vedere al nr de barbati si de femei (pe cat posibil). Stiu ca atunci cand am aplicat pentru doctorat aici in state, se stia ca e mai usor sa fii admis ca femeie decat ca barbat (in CS) exact din motivul asta. Ceva foarte interesant : desi societatea este feminista si barbatii "trebuie" sa fie sub papuc, se pare ca opinia generala (cel putin a tipelor care au venit la adunarea de ieri) este ca familia este responsabilitatea femeii, sau cum au formulat-o ele, si ca daca o femeie are un job, are de fapt 2, etc.

In plus, un mare avantaj al faptului ca intalnirea a fost numai de femei - haleala a fost sanatoasa :D (sort of) : mai multe legume si fructe decat la celelalte intalniri cu caracter social din departament. Iar la partea de haiosenii, pentru ca la inceput am zis fiecare ce ne place sa facem in afara de programare (!!!), trebuie sa aflati ca foarte populare printre calculatoriste(-le de la Rutgers) sunt romanele siropoase (cred ca e din cauza ca sunt atatea chinezoaice !! - serios, chinezoaicele devoreaza romane siropoase, si nu le e rusine sa o recunoasca), iar sportul preferat e inotul (i'm such a cliche!!).

Scoala :: "Google"+ "discovery".. ca sa zic asa

Semestrul asta sunt TA la un curs de introducere in computer science pentru oameni care nu sunt din CS. E un fel de curs oferit studentilor din alte departamente (cei care sunt in departamentul nostru pur si simplu nu au voie sa se inscrie), si are ca scop sa faca reclama domeniului. Proful care il preda e absolut genial (plus simpatic, funny, etc etc), e total traznit si face din fiecare curs un spectacol. De exemplu, cand le-a povestit de subrutine si recursivitate, a explicat pe cantece (in ideea ca unele cantece au versuri care se repeta si pentru versurile alea scriem o subrutina care le afiseaza ca sa nu scriem versurile alea de fiecare data bla bla - pentru cei carora li se pare dubioasa chestia asta, de acord!! E din cauza ca e ca e computer science stuff :) ) si la curs a inceput sa cante cantecele (de genul "Old Mac Donald had a farm...").

El zice ca scopul cursului asta e ca lumea sa vada ca nu suntem numai niste geeks (yea, right!) si ca informatica poate fi ceva cool - lucru usor de inteles pentru noi, astia din domeniu, dar poate mai greu de vazut din afara (oare de ce :D).

Eu la cursul asta sunt omu negru (persoana care se ocupa de teme). Chestia care imi place foarte mult e ca de fiecare data cand trebuie sa explic ceva cuiva, trebuie sa ma pun in pielea studentului caruia ii explic. Aporoape de fiecare data intreb studentul din ce domeniu vine, incerc sa gasesc analogii din domeniul ala, e super! :) Sunt un fel de analist (!!!) De exemplu, azi i-am explicat unei tipe care e in ultimul an la istoria artelor, cum e cu niste porti logice. Si niciodata portile logice nu au sunat mai "terre-a-terre" :)

Si mai e o parte buna, faptul ca trebuie sa asist la cursuri. Pentru ca fiecare curs e interesant. Dar azi in mod special mi s-a parut interesant, pentru ca proful le-a explicat cum face google sa gaseasca atatea chestii atat de repede si cum se face ca google le stie pe toate :). Intai i-a pus pe studenti sa-si dea cu parerea despre subiectul asta si a scris pe tabla o lista cu cateva lucruri (si, sincer, m-a surprins cat de mult i-a dus mintea pe studenti la capitolul asta - ok, poate mai citisera despre asta si prin alte locuri, dar oris'cum).

Dupa ce toata lumea si-a dat cu parerea, profu ne-a aratat o pagina pe care a creat-o la inceputul anului, care continea un cuvant inexistent (pe care nu-l pot reproduce aici pentru ca studentii o sa repete experimentul si o sa ajunga pe blogul meu si nu vreau asta - e cuvantul din titlu, sau mai exact, cele 2 cuvinte lipite) si a observat ca lui Google i-au luat 5 zile sa repereze pagina, adica 4 zile a zis ca cuvantul ala nu exista pe net si a 5a zi a dat un rezultat. Mi s-a parut un experiment interesant.

Diverse :: Ziua cea roz

Da, este o "sarbatoare" comerciala. Da, este o chestie importata artificial (in Romania) de la americani (ca muulte altele). Da, este yet another reason for shopping and headache (m-am uitat la ce zice Roxa si comentatorii postului ei despre anti-valentine). Si totusi, nu e numai de rau despre sarbatoarea asta. Ganditi-va putin, pentru cupluri este un motiv sa faca ceva romantic, deosebit. Este o ocazie sa iasa din rutina zilnica. Ganditi-va ca unele cupluri au cate un reprezentant care e mult prea putin romantic, iar ziua asta e un prilej ca celalat sa-l/o scoata in oras, sa organizeze ceva romantic, etc. Sigur, multe cupluri nu au nevoie de o zi speciala ca sa-si spuna ca se iubesc, bla bla. Iar pentru altele, ziua asta este un motiv sa faca in dar lucruri de care ei insisi au nevoie (cunosc o tipa careia sotul i-a cumparat o lopata de ziua ei sau de ziua femeii sau de ziua indragostitilor, pentru ca omu avea nevoie sa aiba o lopata in casa).

Iar pentru noi, restul lumii, cei care nu avem un "valentine", exista o gama variata de chestii care sa ne permita sa ignoram cantitatea intoxicanta de "roz" din jurul zilei asteia. La noi in campus, la "magazinul din coltz", se vand ursuletzi "anti-valentines" inca de dupa Craciun (!!!). Adica ursuletzi pe care scrie : "My girlfriends are more fun" sau "Boo to cupid" sau "I don't need the chocolates" (produsi, evident, pentru tipe). Si asta pentru ca aici, cum se termina o sarbatoare, incep pregatirile pentru urmatoarea (cel mai secant a fost dupa ziua recunostintei, cu o luna inainte de Craciun, cand am auzit colinde timp de o luna - ti se acreste). Alta varianta este MUNCA. Pentru oamenii muncofili si fara prieten/prietena asta e una dintre cele mai productive zile ale anului :).

Oricum, in aceasta zi, simt nevoia sa zic ceva filozofic, si anume, nu ar trebui sa-ti faci griji ca nu ai cu cine sa iesi. Ar trebui sa-ti faci griji daca nu iubesti (@.@)!

Asaaa, deeci... alte idei pentru noi, astialalti, "restu lumii" ? :))

Distractie :: Da-o mai departe!

BLeapsa !LOOL - super numele! Chiar ma intrebam cand o sa-mi vina si mie randul !! :))
4 filme preferate :
- "Pay it forward" (de departe "cel mai preferat")
- "La vita e bella"
- "Forest Gump"
- "A walk in the clouds" (cu Keanu Reeves ;;) )


4 mancaruri preferate :
- pizza
- shaorma (nu stiu cum se scrie, stiu numai cum se mananca :P)
- sweet potatoes (cu caramel) si "ham"
- pui/gratar cu cartofi prajiti si castravetzi murati
(ca sa nu mai punem la socoteala dulciurile, ca depasesc 4 pg :D)

4 carti preferate :
- "Nostalgia" lui Cartarescu
- "Inainte de tacere" (jurnalul) lui Ernesto Sabato
- "Moara de pe Floss" a lui George Eliott
- "Dragoste in vremea holerei" a lui Garcia Marquez

4 locuri in care mi-ar placea sa fiu in momentul asta:
- in Bucuresti pe stanga
- in Bucuresti pe dreapta...
ok, seriously
- undeva in Faragarasi intr-o dimineata senina de vara in cort cu Alex si Sergiu :)) (merit din plin un "pliiiz, grow up!!" cat se poate de dispretzuitor, asa ca adaug) sau in orice cabana (din Fagarasi) cu toata gasca de muntzomani (trebuie sa fiti intelegatori cu persoanele de departe de casa cu nostalgia anilor de facultate)
- la Paris, noaptea, pe malul Senei - unde se strang si manifesta toti artistii - cel mai romantic loc ever!!
- la Vancouver, pe unul din muntii aia cu multe mure & stuff
- undeva misto la schi

4 chestii cu care imi place cel mai mult sa-mi petrec timpul :
- sa inot/alerg
- sa ies la pranz/cina cu prieteni
- sa ma uit la tv cu prieteni (preferabil la ceva gen "Titanic" si sa se faca misto)
- sa stau de vorba cu prieteni

2 site-uri pe care le citesc zilnic :
- MAILU (!!!) :D
- blogurile prietenilor

4 joburi pe care le-am avut :
- smuls buruieni la bunici in curte (pentru care chiar am primit recompense daca le smulgeam cu radacina)
- arbitru cand sor-mea se "batea" cu diversi baieti in clasa a IVa
- avocatul lui sor-mea cand trebuia sa facem front comun impotriva unei autoritati parintesti
- ok, ok: TA la Poli si Rutgers

4 locuri in care am locuit :
- in Bucuresti acasa
- in Regie, P16, camera 112 ( :) )
- in Buell ap 388 (viitorul renovat)
- in Buell ap 389 (:D)

Dau mai departe la urmatorii 6 :
(4 + 2-pe care nu le-am folosit la site-uri)
- Stefan (ca n-a mai postat demult)
- Vivi (poate n-am observat, dar parca nu l-a intzepat nimeni pana acum)
- Alex (cum de a scapat Alex neintzepat??)
- Irina
- Cezar
- Boyarul

Jurnal :: Chestii

Azi m-am mutat. De fapt ne-am mutat, toata gasca, deoarece apartamenul nostru se va renova in urmatoarele 3 saptamani. Niciodata nu am facut bagaje pentru o situatie in care sa ma "car total" dintr-un loc (adica sa mut absolut toate lucrurile dintr-un loc in celalalt). De obicei, fac bagaje fie ca sa ma duc intr-o excursie sau ceva, caz in care imi iau acolo strictu necesar de tzoale si de haleala eventual, fie ma car pentru mai mult timp si atunci imi iau chestiile care imi trebuie de acasa si nu le gasesc atat de usor in locul in care ma car (in cazul de fatza, America). Dar azi a trebuit sa mut TOT. A fost ingrozitor. A fost ca si cand ai impacheta si despacheta pentru 10 excursii intr-o singura zi. Chiar daca m-am mutat la etaju 1 (apartamenul nostru e la parter). Mama lui Meral a adus cheese-cake pentru toata lumea sa ne consoleze. A ajutat !! :D

Faza haioasa : vorbeam cu un american si ma intreba unde ma mut si i-am zis la "the first floor" si el a zis "i thought you lived at the first floor", si io "i meant the second floor". E greu cu etajele pentru ca unitatea de masura are acelasi nume. Cand e vorba de picioare, inci, grade F, te gandesti automat ca trebuie sa convertesti (cand vorbesti cu un american de exemplu) pentru ca unitatile de masura au alt nume. Odata era sa nu ma intalnesc cu cineva ca intalnirea era la parter si eu ma pregateam sa urc la etaj. Noroc ca intarziasem putin si omul era deja la locul de intalnire, si, a ramas fara glas uitandu-se consternat la entuziasmul cu care ma indreptam spre scara. Plus ca nu sunt prea buna la explicatii "stii, nenea, in Europa "the first floor" are un nume special si primu etaj e de fapt al doilea, etc" si ma abtin sa le fac. Probabil ca vorbesc prea mult cu Alice despre etajele cladirilor. E atat de bine sa nu trebuiasca sa aduni 1 de fiecare data! Dar trebuie sa ne lasam de sportul asta daca vrem sa ajungem sa ne intzelegem cu americanii la capitolul asta.

Un alt motiv pentru care nu prea mi-a convenit sa mut lucruri de colo-colo timp de multe ore e ca saptamana viitoare trebuie sa tin o lectie pentru unul din cursurile pe care le iau semestrul asta : cursul avansat de analiza algoritmilor, si sunt cam in criza de timp cu pregatirea (ca de obicei). Chestia e o treaba care se intinde pe 6 din cele 70 de pagini ale tezei de masterat ale unui tip genial, cu referintze in toate cele 7 directii ale pamantului (adica trebuie, de fapt, sa citesc si pricep vreo 50 de pagini) si, din pacate, trebuie sa o pricep calumea de tot. Ma intreb ce e mai geeky pentru o sambata seara: sa sapi in niste articole sumbre sau sa scrii la blog. Am o vaga impresie ca am depasit notiunea de geeky, ne trebuie un cuvant nou pentru depasirea unor limite de bun simt de genul asta.
Update : cuvantul cel nou e "geekopat" (multumesc, Razvan! :) )

Si, ca tot veni vorba de blog, departamenul de CS al Rutgers are semestrul asta un curs despre bloguri(sau analiza datelor din bloguri - tot aia :) ). Cu alte cuvinte, un curs la care trebuie sa bloghezi :). Adevarul e ca fenomenul asta e atat de raspandit azi incat, daca e sa analizezi "stiinta" blogurilor, la departamentul de calculatoare ii e locul (mai ales daca le analizezi dintr-un punct de vedere stiintifico-calculatoricesc).

Diverse :: Idei geniale

In ziua de azi trebuie sa ai idei. Si in ziua de ieri trebuia sa ai idei. A avea idei este un fel de cheie a succesului. Exista oameni obisnuiti care numai pentru ca au avut o idee geniala, au devenit foarte rapid niste oameni mai de succes decat altii care, sa zicem au muncit mult sa ajunga intr-o pozitie buna pe scara sociala (sa zicem). Foarte multi dintre oamenii din prima categorie au o idee geniala, ceva la care tu, omu de rand, nu te-ai fi gandit niciodata. Dar ideile geniale ale unora sunt atat de banale, incat aproape nu-ti vine sa crezi ca nu te-ai gandit tu primu'.

Cand eram mica (gimnaziu, liceu poate), aveam obsesia sa scriu (beletristica). Ma obseda ideea de a scrie un roman, dar nu pentru ca ma chiunia talentul. Pentru ca vroiam sa produc ceva inedit, frumos si gingas care sa farmece oamenii si sa le dea senzatia aia minunata de a te pierde intr-o carte, de a o citi pe nerasuflate. Si de multe ori cand citeam cate ceva, stiam ca eu n-as fi niciodata in stare sa scriu ceva atat de genial. Dar alte ori, citeam chestii care erau atat de aproape de sufletul meu si de stilul meu de a gandi, incat, pur si simplu, ma inspirau, imi spuneau "poti sa faci si tu chestia asta".

Din pacate, toate tentativele de roman pe care le-am incercat au fost sortite esecului, asa ca m-am facut inginer :)) si mi-am vazut de viata mea. Si revenind la idei mai pragmatice, ma gandesc ca de multe ori in existenta mea de inginer sunt pusa in situatia de a avea idei, de a trebui sa rezolv probleme si asta e unul din motivele pentru care imi place ce fac. Dar ideile pe care le am in rezolvarea problemelor sunt chestii mici, de genul sa descoperi ceva care a fost descoperit inainte de alti x oamenii sau, chiar daca e o idee noua, nu e ceva revolutionar sau o solutie geniala la o problema de interes general bla bla. Exista insa in lumea noastra de azi oameni care au avut cate o idee geniala, nu neaparat in domeniul profesional, dar care i-a facut celebri si, de ce nu, bogati.

Stiu ca fiecare din voi stie cel putin un astfel de om, cu o astfel de idee, probabil multi v-ati gandit ca cum de nu v-a venit voua ideea intai. Eu am cel putin 2 exemple mai putin celebre poate, dar foarte caracteristice problemei "cum de nu m-am gandit io primu'".

Primul individ genial este Frank Warren, cel care a pornit proiectul postsecret. Probabil multi deja stiti despre el. Daca ai un secret, produci o carte postala in care iti zici secretul, nu dai nume sau indicii despre cine esti, ii trimiti lui Frank cartea postala si el o pune pe site-ul lui sau, mai nou, in cartea cu acelasi nume. Frank isi rezerva toate drepturile de autor asupra cartilor postale, iar oamenii sunt foarte fericiti sa isi vada secretele in ochii tuturor. Win-win. Omul a scos cartea fara nici un efort intelectual/creativ sau de orice alta natura (poate a angajat cativa oameni sa stranga cartile postale si sa le duca la editura -lol ), organizeaza expozitii, etc. Ideea lui l-a facut celebru si bogat. Bravo lui!



Al doilea individ e Kyle MacDonald si s-a gandit el asa cum sa faca rost de o casa pe gratis. Pornind de la o agrafa de birou rosie, schimband-o pe o unealta de pescuit (cred), si asa mai departe, spera sa ajunga la o casa. Nu mai are mult, avand in vedere ca deja are un camion(-as) ("van") si ca are deja cateva oferte pentru case. Si toate astea in juma de an!



Chestiile astea te fac sa stai si sa te gandesti. Pentru ca stii ca si mintea ta are potentialul de a produce o astfel de idee. Problema e ca nu stii niciodata cand o sa-ti vina IDEEA sau ce o sa te duca cu gandul la ea. Sper sa aveti cu totii inspiratzie !!! :))

America&me::Football baby!!

Exista o gramada de chestii americane pe care le vedeam/auzeam in filme si pe care pur si simplu le ignoram, pentru ca faceau parte din viata "celor de aici". "Super bowl"-ul mi-a trecut pe la urechi de cateva ori, la fel si alte notiuni precum "the yankees", "season tickets", ca sa nu mentionam multimea de personaje foarte populare in America de care noi nu auzisem.

The super bowl e cel mai important meci de fotbal-american din tot anul, si juma de america sta cu ochii in televizor cu ocazia asta. Se zice ca in timpul meciului strazile sunt pustii, in magazine nu ramane decat cate 1 vanzator, cu ochii intr-un televizor (eventualii hoti care ar putea sa profite de chestia asta sunt si ei cu siguranta lipiti de un televizor uitandu-se la acelasi meci). Oamenii organizeaza "petreceri" in cinstea evenimentului, adica prietenii se strang in jurul unui tv si eventual halesc ceva impreuna, sa aiba energie sa se exprime.

Pentru ca juma de America urmareste meciul la tv, firmele care isi vor reclamele in timpul meciului trebuie sa plateasca 1 milion de dolari pentru 30 de secunde (!!!!!!!!!). De aceea reclamele in sine sunt renumite spre a fi cele mai dragutze/simpatice/bune/interesante/smart reclame ale anului (teoretic ceva care ar trebui sa fie crema noptii devoratorilor de publicitate). De aia al doilea motiv pentru care oamenii se uita la super bowl (si cel mai important motiv pentru cei pe care nu ii intereseaza fotbalul) sunt reclamele.

Am fost si eu la un "party" de super-bowl (unde am mancat foarte bine :D). Reclamele nu au fost insa atat de misto pe cat ma asteptam. Via Raluca, un link catre reclamele cu pricina.

Diverse :: Crize existentiale

Cu totii avem crize existentiale. Unii mai rar, altii periodic. Criza existentiala pentru mine este o (scurta) perioada de timp in care imi pun fel de fel de intrebari, mai mult (sau mai putin) filosofice, chestie care nu imi sta in fire. In general nu-mi place sa povestesc chestii care sa nu fie vesele sau care sa nu aiba farmec. Si totusi, astfel de chestii exista, pentru ca, din cate am observat, plecarea de acasa pe termen lung imi provoaca starea asta. Si daca e sa relatez in totalitate experienta mea departe de casa, nu pot sa sar peste ea.

Cred ca e foarte normal sa ne punem intrebari "existentiale". Oamenii sunt curiosi din fire si nu intotdeauna mediul le ofera un raspuns imediat si satisfacator.

E incredibil sa te intorci in Romania prima data dupa mult timp. Pentru mine, cel putin a fost un sentiment mult mai intens si, mai ales, mult mai bun decat ma asteptam. M-a uns pe suflet tot ce stiam si imi placea inainte de a pleca, iar ce nu-mi placea si-a aratat o fatza noua (frumoasa!), pe care inainte nu o vedeam si care a dat locurilor un farmec pe care nu l-am perceput niciodata. "Acasa" s-a reflectat atat de profund in sufletul meu, intr-un contrast incredibil cu superficialitatea trairilor pe care mi le induc locurile de aici. Dar aici e noua mea casa, care, de ce sa nu recunosc, mi-e draga. E un loc pe care am ajuns sa-l cunosc si in care ma simt bine. Sau credeam ca-l cunosc.

Acasa a fost atat de frumos, ca am simtit nevoia sa fac o lista cu tot ce imi placea aici mai mult decat acasa, sa-mi fie mai usor la intoarcere. In capul listei era "cafeaua", apoi restul, chestii insignifiante.

Intrebarea existentiala e ca ce mi-a trebuit sa plec din Romania. Stiu raspunsul, master, aventura, bla bla. In plus, starea o sa treaca si din nou o sa vad numai lucrurile bune de aici. In plus, cafeaua nu e singurul lucru bun, mai e si piscina la 5 minute de casa :).