Diverse :: Crize existentiale

Cu totii avem crize existentiale. Unii mai rar, altii periodic. Criza existentiala pentru mine este o (scurta) perioada de timp in care imi pun fel de fel de intrebari, mai mult (sau mai putin) filosofice, chestie care nu imi sta in fire. In general nu-mi place sa povestesc chestii care sa nu fie vesele sau care sa nu aiba farmec. Si totusi, astfel de chestii exista, pentru ca, din cate am observat, plecarea de acasa pe termen lung imi provoaca starea asta. Si daca e sa relatez in totalitate experienta mea departe de casa, nu pot sa sar peste ea.

Cred ca e foarte normal sa ne punem intrebari "existentiale". Oamenii sunt curiosi din fire si nu intotdeauna mediul le ofera un raspuns imediat si satisfacator.

E incredibil sa te intorci in Romania prima data dupa mult timp. Pentru mine, cel putin a fost un sentiment mult mai intens si, mai ales, mult mai bun decat ma asteptam. M-a uns pe suflet tot ce stiam si imi placea inainte de a pleca, iar ce nu-mi placea si-a aratat o fatza noua (frumoasa!), pe care inainte nu o vedeam si care a dat locurilor un farmec pe care nu l-am perceput niciodata. "Acasa" s-a reflectat atat de profund in sufletul meu, intr-un contrast incredibil cu superficialitatea trairilor pe care mi le induc locurile de aici. Dar aici e noua mea casa, care, de ce sa nu recunosc, mi-e draga. E un loc pe care am ajuns sa-l cunosc si in care ma simt bine. Sau credeam ca-l cunosc.

Acasa a fost atat de frumos, ca am simtit nevoia sa fac o lista cu tot ce imi placea aici mai mult decat acasa, sa-mi fie mai usor la intoarcere. In capul listei era "cafeaua", apoi restul, chestii insignifiante.

Intrebarea existentiala e ca ce mi-a trebuit sa plec din Romania. Stiu raspunsul, master, aventura, bla bla. In plus, starea o sa treaca si din nou o sa vad numai lucrurile bune de aici. In plus, cafeaua nu e singurul lucru bun, mai e si piscina la 5 minute de casa :).