Moni's

1.2.06

Diverse :: Crize existentiale

Cu totii avem crize existentiale. Unii mai rar, altii periodic. Criza existentiala pentru mine este o (scurta) perioada de timp in care imi pun fel de fel de intrebari, mai mult (sau mai putin) filosofice, chestie care nu imi sta in fire. In general nu-mi place sa povestesc chestii care sa nu fie vesele sau care sa nu aiba farmec. Si totusi, astfel de chestii exista, pentru ca, din cate am observat, plecarea de acasa pe termen lung imi provoaca starea asta. Si daca e sa relatez in totalitate experienta mea departe de casa, nu pot sa sar peste ea.

Cred ca e foarte normal sa ne punem intrebari "existentiale". Oamenii sunt curiosi din fire si nu intotdeauna mediul le ofera un raspuns imediat si satisfacator.

E incredibil sa te intorci in Romania prima data dupa mult timp. Pentru mine, cel putin a fost un sentiment mult mai intens si, mai ales, mult mai bun decat ma asteptam. M-a uns pe suflet tot ce stiam si imi placea inainte de a pleca, iar ce nu-mi placea si-a aratat o fatza noua (frumoasa!), pe care inainte nu o vedeam si care a dat locurilor un farmec pe care nu l-am perceput niciodata. "Acasa" s-a reflectat atat de profund in sufletul meu, intr-un contrast incredibil cu superficialitatea trairilor pe care mi le induc locurile de aici. Dar aici e noua mea casa, care, de ce sa nu recunosc, mi-e draga. E un loc pe care am ajuns sa-l cunosc si in care ma simt bine. Sau credeam ca-l cunosc.

Acasa a fost atat de frumos, ca am simtit nevoia sa fac o lista cu tot ce imi placea aici mai mult decat acasa, sa-mi fie mai usor la intoarcere. In capul listei era "cafeaua", apoi restul, chestii insignifiante.

Intrebarea existentiala e ca ce mi-a trebuit sa plec din Romania. Stiu raspunsul, master, aventura, bla bla. In plus, starea o sa treaca si din nou o sa vad numai lucrurile bune de aici. In plus, cafeaua nu e singurul lucru bun, mai e si piscina la 5 minute de casa :).

4 Comentarii:

At 1:50 p.m., Anonymous Anonim a spus...

Nu se compara, dar... dupa 3 saptamani de stat in Israel, abia asteptam sa ma intorc acasa. Nu pentru ca ar fi fost urat acolo sau pt ca nu m-as fi simtit bine... dar e o senzatie a familiaritii locurilor si persoanelor care acolo mi-a lipsit. Poate ca lipsa trece cu timpul, daca te obisnuiesti cu imprejurimile... poate nu.

 
At 2:55 a.m., Blogger RME a spus...

Cand am plecat din Constantza la inceputul facultatzii nu imi puteam inchipui ca o sa existe un alt "acasa". Evident ca a existat. :-) Cand am plecat la Singapore iarashi nu imi puteam inchipui cum o sa pot sa locuiest atatea luni in alt loc. Evident ca s-a putut shi cele doua locuri in care am stat acolo mi-au ramas intiparite in minte. Venitul in Baltimore nu a mai fost spectaculos din punctul asta de vedere. E doar un alt "acasa". :P

Ceva haios legat de aici shi acolo: nu'sh de ce dar frigul shi ploile shi vremea urata de aici parca nu reusheshte deloc sa ma faca sa cred ash putea patzi ceva rau de la ele. In Ro in schimb orice chestie legata de frig shi vant parca imi starneshte amintirile tutoror racelilor pe care le-am avut... Ciudat... Cred ca dupa ce o sa trag o raceala zdravana shi aici o sa se schimbe shi impresia asta. Pana atunci mai savurez situatzia actuala. :P

Shi inca o traznaie: cand sunt departe de Ro imi pare un exercitziu fascinant sa ma plimb cu gandurile prin locurile care mi le aduc aminte. E aproape ceva magic... drumul spre scoala... strazile... gropile care foarte probabil inca mai exista... gardul de la casa bunicilor... Totul parca capata alte dimensiuni. :-)

 
At 6:03 p.m., Anonymous Anonim a spus...

Crize existentiale - spre rusinea mea inca nu stiu definitia stiintifica a DEX-ului, insa pot defini proprietatile sale bazandu-ma pe comportamentul proprie-mi persoane din ultimul an in care "comutatrea" mea din mediul bucurestean in viatza newyorkeza m-a determinat sa realizez ca am probleme si ca ele constau in asa numitele "crize de existentialitate"!!!!!!!
Inca incerc a-mi fi propriul psiholog precum am invatat de acasa - caci dca te duci la psiholog insemna ca ai probleme grave de care tot cartierul va vorbi timp indelungat -si imi caut butonul emotial intern pe care l-as comunta pe "off" ori de cate ori simt nevoia. Insa tumultoasa viatza Newyork-eza si pulsul Manhattanului nu-mi acorda timpul suficient de liniste intre comutarile "off' ale butonului, asa ca pentru moment am ajuns la concluzia de a ma opri in a face comparatii cu 'acasa" si a aspira asupra subiectului. Tot ceea ce stiam "de acasa" despre cei 7 ani, se dovedeste a fi numai o pura consolare ptr Roamnia si deja pentru altii e o legenda, sau aici - prostie.......
M-am supus propriu-mi tratament in care amintiri "de casa' le inlocuiesc cu unele noi de aici, iar 'cei 7 ani" sa scada vertiginozs. Cine a zis ca " Ori te poarta cum ti-e vorba,ori vorbeste cum ti-e portul!"!? binenteles, cineva care a trait si crescut ptr Romania............

 
At 11:40 p.m., Anonymous Anonim a spus...

Miki, cred ca concluzia la care ai ajuns e foarte inteleapta si e ceea ce am incercat si eu sa fac: sa iau fiecare loc (de exemplu asta, departe de casa) asa cum e, si sa ma impac cu ideea ca fiecare loc e diferit si ca fiecare loc are avantajele si dezavantajele lui. In plus, mi se pare foarte sanatos sa vorbesti cu cineva, fie el si un psiholog. Si poti sa profiti cu ocazia asta de unul din avantajele locului asta, ca n-o sa afle toti vecinii si ca oamenii o sa-ti respecte viata privata. Trimite-mi un email..

 

Trimiteți un comentariu

<< Home