Jurnal :: mostenire

Cu ocazia petrecerii de adio a lui Alice mi-am dat seama a 7a oara ca mi-am gresit vocatia. Trebuia sa ma fac organizator de petreceri. Ok, probabil ca orice om suficient de beat are aceasta certitudine. Diferenta e ca pe mine nu ma incanta atat de mult sa fiu inconjurata de sticle de bere si vin, ci de efectiv partea de organizare. Ce cumparam, pe cine invitam si, mai ales, cum ornam. La petrecere mi-a revenit sarcina sa aranjez haleala si sincer, nu multe chestii ma incanta in viata mai mult decat sa fac chestia asta. Iar de data asta, am fost chiar mai apreciata decat alta data, pentru ca mai multi oameni s-au gandit sa faca poze inainte sa se apuce sa manance! (motivul fiind ca deja erau satuli, dar noi o sa ne prefacem ca adevaratul motivul era ca mancarea era prea frumoasa pentru a fi sacrificata). Asa ca i-am rugat sa ma recomande daca gasesc vreodata pe cineva care are nevoie de ornator de sandwichuri la vreo petrecere. Ar fi un super-job in NY cu toate petrecerile simandicoase de acolo (bineinteles ca cine m-ar angaja pe mine cand sunt atatea firme cu fitze care fac chestia asta, dar nu se stie niciodata de unde sare iepurele)

Asadar, mostenirea care mi-a ramas de la Alice:
- gasca ei de prieteni, care veneau sa-i bata in geam de fiecare data cand se intampla vreo petrecere/iesire cu turma (niciodata n-o sa ma ridic la inaltimea disponibilitatii la distractie a fetei asteia..)
- televizorul (dupa atata invatat o sa-mi prinda bine o spalare de creier)
- un poster cu Marlyn Monroe (?!)
- paharele ei (are niste pahare super, maaari, ura!)