Jurnal :: Week-end la plaja

In week-end am fost la plaja, la casa unor prieteni de-ai mamei, Andrei si Esther. Andrei a fost coleg de facultate cu mama, iar acum este psihiatru in NY. Au o super-casa, in Long Island, pe malu oceanului. Din dormitor se vede oceanul, asa ca primul lucru pe care l-am vazut cand m-am trezit a fost "marea" si sentimentul a fost de nedescris. Asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc sa fac baie in ocean. Alta senzatie de nedescris. Apa era caldutza si foarte buna ! Cu alte cuvinte, a fost un week-end super. Acu stiu ce vreau sa la viata !! Vila la ocean, evident. Poate in 100 de ani o sa strang banii :)) Si, cred ca intre un ap in Manhattan si o vila la ocean, cred ca as alege vila la ocean - desi ar fi mult de condus pana la serviciu probabil :)

Jurnal :: Princeton

Ieri am fost in vizita in Princeton. Saptamana asta trenul a fost gratis pentru toti studentii si imi pare rau ca n-am putut sa profit mai mult, din cauza temelor care deja au inceput sa curga garla.

E un orasel foarte dragutz, iar campusul arata super, cu cladiri vechi dar foarte frumoase. Este multa padure si peste tot miroase ca la munte. Strazile sunt bine ingrijite, magazinele sunt "fancy", e o adevarata placere sa le cutreieri. E un oras cu clasa. Cred ca ar trebui sa ma duc sa vizitez orase mai urate decat New Brunswick, altfel n-o sa ajung niciodata sa-l iubesc :)

Diverse :: Dalai Lama

Evenimentul cel mai important al celei de-a doua jumatati de septembrie la Rutgers este vizita lui Dalai Lama. Evenimentul o sa se desfasoare pe stadionul care e la 5 min de unde stau eu (asta ca sa nu zic numai de rau de locu unde stau), iar biletu costa 5$. Daca merg ? Nu cred :). Probabil ca o sa se dea si pe net undeva. La TV sigur.

Vizita lui Dalai Lama in Statele Unite are, probabil legatura cu panica generala de aici in legatura cu uraganul, peste care se suprapune amintirea lui "nine eleven", si, cine stie, poate si alte evenimente mai putin roz care se intampla in lumea din jur. Americanii sunt foarte panicati si e cumva de inteles. Dar parca de fiecare data cand e o catastrofa de proportii, e mai mare daca are loc in America, e mai grav, cumva. Marea masa de oameni materialisti care nu filosofeaza in viata de zi cu zi, acum, panicata, ca la un semn, isi pune sute de intrebari existentiale. Poate ii lamureste Dalai Lama cu ceva...

Jurnal :: cina in 4

Dupa aproape o luna, am reusit sa ne adunam noi, locatarele apartamenului 388, la o cina & discutii. Pana acu ne vedeam pe hol, asteptam una dupa cealalta la baie, ne mai intalneam prin bucatarie, mai schimbam impresii despre o tema, etc.

Mi-am dat seama ce inseamna fenomenu de musuroi de furnici. E o diferenta imensa intre cand vorbesti cu cate o persoana odata si cand faci conferinta cu toata lumea. Cand vorbestu numai cu unu'/una odata, totu-i ok, simpatic, etc, dar cu una vorbesti una, cu celalta vorbesti alta si nu ca s-ar contrazice sau ceva, dar fiecare are ideile ei, si e greu sa comunici in triunghi sau in patrulater :). Cand te aduni si cineva lanseaza o idee, ai reactia instantanee a tuturor.

Fetele sunt 2 americance : Jennifer (la chimie) si Meryl (la fizica) si o nemtoaica, Alice (la psihologie). Toate suntem grad-students, J si M sunt la doctorat, A e exchange student si io-s la master :D

Fiecare a gatit cate ceva, nestiind ce o sa faca celelalte. Ne-am ales cu 2 feluri de paste, un fel de cartofi si un fel de clatite. Bineinteles ca cea mai reusita idee a fost a mea si puteti ghici care a fost :). Din pacate, americanii nu prea-s obisnuiti cu clatitele si, dupa ce eu m-am chinuit sa le fac cat mai subtiri cu putinta, ele luau cate 2 odata :). Am stat la discutii cam 1 ora, a fost dragutz si ne-am si organizat cu curatzenia in apartament. Si am hotarat sa luam cina impreuna cel putin o data la 2 saptamani. Acum apartamentul pare mai prietenos :)

Diverse :: Fenomenul plecatu de acasa

Plecatu de acasa este o chestie foarte interesanta. Sunt deja in America de aproape o luna si imi permit sa fac o remarca oarecum filosofica despre asta.

Cand am fost in Canada, acum 3 ani, am fost super-incantata, mai ales la inceput, dar si pe masura ce descopeream lumea din jur, magazine, mall-uri, lumea, cum arata strazile, cum e aerul, etc. N-am avut probleme cu obisnuinta cu fusul orar, am fost in paradis, ce sa mai. Dar o luna a fost exact cat a trebuit. Adica, cu cateva zile inainte sa plec, abia asteptam sa ma intorc acasa la "treburile mele".

Aici a fost exact invers. La inceput a fost naspa, ma asteptam sa fie mult mai misto. Nimic nu m-a incantat in mod special, iar cand am despachetat bagajele m-am intrebat obsesiv ce mi-a trebuit sa plec de acasa. Cu noul fus orar mi-a luat o saptamana si ceva sa ma obinuiesc, oamenii.. dragutzi, ok, dar.. nu asa ca aia din Canada :)

Pe masura ce timpul a trecut, lucrurile s-au imbunatatit simtitor. A inceput scoala, imi place( plus ca am o ocupatie :) ), cumparaturile sunt aproape distractive de facut, pentru ca mereu trebuie sa merg cu cineva ( cu masina, ca pe jos nu prea sun sanse ) oamenii sunt simpatici, mi-am facut amici pe aici, sunt multe zambete in jur si mereu e cineva cu care sa vorbesti. Simt ca aici e viata mea deocamdata si chiar a inceput sa-mi placa. Adevarul e ca au fost niste faze "terapeutice", cum ar fi baia in ocean, vizita in Philadelphia si cele cateva ore de noapte in NY, care m-au ajutat sa trec peste primele zile. Si, odata ce am trecut peste socul initial, mi-am dat seama ca nu e chiar asa rau aici. In plus, "treburile mele" acum, sunt aici, si asta e chiar bine !

Aseara, cand am venit de la alergat (ziceam eu ceva de rau de alergat acum un timp, a trecut si aia :) ), chiar eram fericita, si m-am gandit cat e de ciudat! Cum se schimba perceptia pe care o ai despre plecatu de acasa atunci cand pleci pe termen scurt, fata de cum e cand pleci pe termen lung.

Scoala :: Din seria "ca vitzelu la poarta noua"

Imi pare rau daca va "poluez" cu mate, dar trebuie sa impartasesc cu voi o parte a temei mele pentru o materie numita "Principiile IA" dar care cred ca va fi "Teoria detaliata si aprofundata a incertitudinii". Citatul din tema mie mi se pare foarte haios (daca nu ma gandesc la faptul ca face parte din tema).
Nota : omu e chinez si are niste mici probleme de exprimare, dar cred ca in mare se intelege.

"Bogo-sort is the archetypical perversely awful algorithm (as opposed to bubble-sort, which is merely the generic bad algorithm). Bogo-sort is equivalent to repeatedly throwing a deck of cards in the air, picking them up at random, and then testing whether they are in order. It serves as a sort of canonical example of awfulness [ca sa nu zica altfel ..]. Looking at a program and seeing a dumb algorithm, one might say "Oh, I see, this program uses bogo-sort". Especially appropriate for algorithms with factorial or super-exponential running time in the average case and probabilistically infinite worse-case running time.Compare bogo-sort to brute force." Bla, bla, bla.

Ideea e, pan la urma, ca algoritmii aleatori dau rezultate bune in multa aplicatii din "lumea reala". Totusi asta nu mi se pare o motivatie suficienta sa fac o tema imensa cu exercitii cu probabilitati..

Jurnal :: NY, primu contact

Vineri, in ziua cu haleala, lui Arzoo, o pakistaneza simpatica din departament i-a venit ideea geniala sa mergem la New York (noi doua si un amic al ei, Marghesh), sa vedem muzeul de arta moderna care e gratis vineri dupa-amiaza. Sincer, muzeul n-a fost mai putin plictisitor decat orice alt muzeu de arta, dar a meritat iesirea din New Brunswick :). Am incercat sa nu ma uit prea atent la peisajul urban ametzitor al New York-ului, ca am inteles ca dupa ce vezi NY, orice alt oras ti se pare naspa, si mai am in plan cateva orase care ar trebui sa-mi placa. Cand am iesit din muzeu, insa, pe la 8 seara, n-am rezistat tentatiei sa nu mergem pe Brodway pana la statia de tren (care iese chiar pe Brodway). A fost incredibil de misto ! Mai ales ca era noapte (Vivi mi-a zis ca ziua e mai naspa :) ). Times Square este, efectiv, un spectacol continuu. Un spectacol in aer liber, plin de lumini, forfota. Dar te simti ca la un show. Noi ne-am dus pe o insula de asfalt in mijocul drumului si am stat cateva minute sa ne uitam in jur. E de nedescris, ce mai, asa ca n-o s-o mai lungesc degeaba.
Cu alte cuvinte, New Brunswich officially sucks ! :D

Jurnal :: Prima zi de scoala

Azi a inceput scoala. Maine e vineri si luni e zi libera (1 mai muncitoresc). Si totusi, azi s-au tinut toate orele care erau programate. Asta e mai rau ca in Ro :) Dar mai sunt si alte schimbari majore care au aparut cu ocazia asta :
- campusul s-a umplut de boraci; studentii de aici sunt mult mai galagiosi si mai multi decat cei de la Poli (sau poate m-am obisnuit eu cu un campus pustiu si linistit ?)
- autobuzele s-au marit si s-au indesit (ca altfel nu are loc turma de boraci)
- masinile s-au inmultit simtitor
- centrul de studenti, care inainte se inchidea la 5, acum e deschis pana la 1 noaptea; si magazinasul cu fleacuri tot la fel; sunt impresionata.
- manifestarile sociale s-au indesit si ele; maine, de exemplu, e haleala de bun venit din partea departamentului (Din afisul de prezentare, citez : "Program : 9-11: mic dejun; 12-14 prinz" si "va fi haleala din belsug" - si cred ca am citat cam jumatate din informatia de pe afis)

Zilele trecute am fost la cumparaturi cu o coreeanca firava, mica, plapanda. Se plangea ca nu poate cumpara mare lucru, pentru ca portiile sunt prea mari. Si-a cumparat un borcanel micutz de maioneza si o sticlutza de otzet. M-a uns pe suflet...