Scoala :: Esente

Ieri a fost ultimul curs cu boracii. Snif, snif. Chiar m-am distrat, desi rolul meu nu a fost prea semnificativ. Proful a promis ca va face recapitulare si a cantat un cantecel care rezuma cursul (pe melodia "the sound of silence"). Dup-aia a facut si o recapitulare normala :). Si a dat si un test surpriza, sa vada cam la ce gen de intrebari se descurca oamenii mai bine/rau. Unul din subiecte, inspirat de intrebarea foarte fireasca: cum sunt privite calculatoarele din "exterior", adica de toata lumea, nu numai de tech-addicted geeks :) : daca ar fi sa rezumati computer science intr-un cuvant, care ar fi el ? Ar fi interesant de vazut ce crede toata lumea ... :D

Update: Oameni buni, ma roade curiozitatea de ce credeti :), chiar si/mai ales cei care nu sunt in domeniu

America&me :: Pashte

Cand vii in America, se schimba multe chestii. Din sarbatoare nationala, cu zile libere aditionale si tot tacamul, Pastele se transforma intr-un yet another week-end, eventual cateva magazine se inchid, ca sa fie macar ceva deosebit. Si inca mi-e greu sa ma obisnuiesc cu faptul ca oamenii te intreaba daca sarbatoresti Pastele inainte de a-ti ura Paste fericit, ca nu cumva sa te ofenseze. Eu nu m-as ofensa daca cineva mi-ar ura "Happy passover" de exemplu :). Deci daca cititorii mei ar fi internationali, ar trebui sa pun un butonel pe site pe care sa scrie: daca sarbatoriti Pastele, dati click aici pentru a vedea urarile de rigoare :o).

Pastele aici a fost duminica trecuta. Am fost la familia unui prieten, si a fost foarte calumea. E adevarat ca erau oameni straini, dar mi-era dor de sentimentul de a fi "acasa" la cineva, familiaritatea dintre cei care erau acolo, felul degajat de a glumi si de a conversa dintre ei. Plus, am vopsit oua (i.e: am pus cateva picaturi de o chestie intr-un pahar cu apa si dup-aia ouale in apa aia si dup-aia ouale la uscat si atat) pentru prima data in viata mea :D. I'm artistic!! :))

Duminica asta, comunitatile de romani (, rusi, ucrainieni si toti cei care sunt cu o saptamana in urma (nu 50 de ani, ok ? :) )) isi organizeaza chestii (in mare parte trofice) pe cont propriu. Dar nem vacanta, ba din contra, se petrec ultimele saptamani de scoala, dupa cum povesteam mai demult. Acasa la mine (in Ro) toata lumea se pregateste de sarbatoare. Cand vorbesc cu familia, parca sunt acolo, e incredibil cat de vie (si atat de diferita de aici) e pentru mine atmosfera de Paste de acolo. Desi nu stiu exact ce e acel ceva foarte concret care face ca Pastele de acasa sa fie atat magic. De aceea sunt curioasa, pe voi ce va face sa simtiti ca e sarbatoare?

Diverse :: Vaca sferica

Poate ca multi dintre voi au auzit de vaca sferica, sau "the spherical cow" (mi se pare mie sau chiar suna mai haios in engleza?). Cand avem o problema de rezolvat, de cele mai multe ori rezolvam o simplificare a ei. Mai ales noi, inginerii, rezolvam probleme pe un model al lumii reale sau al lumii de unde vine problema. In fizica cred ca e cel mai evident. Dar nu numai. De cate ori putem, emitem ipoteze simplificatoare, taiem cat se poate de mult din partile mai complicate, si asa mai departe. De fapt, cred ca asta se intampla si in viata de zi cu zi. Cand avem o problema pe care nu stim sa o abordam, in general ori abordam o simplificare a ei, ori o impartim in subprobleme.

Cand oamenii de stiinta vor sa faca misto de ei insisi si de tendinta de a simplifica lucrurile, amintesc de vaca sferica. Daca simplifici o vaca, presupui ca n-are picioare, coarne, poate nici cap (sau gat) :), pana la urma, poti sa o transformi intr-o sfera. Pare ridicol, dar daca esti fizician de exemplu, si vrei sa deduci lucrul mecanic pe care il executa o vaca intr-o zi senina de primavara, poate cu putin vant, un delutz pe care vaca paste, etc, poate ca preferi sa te gandesti ca vaca e o sfera atunci cand incepi sa meditezi la fortzele care actioneaza asupra vacii.

Inventia notiunii de vaca sferica s-a intamplat pentru ca cateodata simtim nevoia sa recunoastem ca tendinta noastra de a simplifica lucrurile este exagerata (si de aceea tendinta asta a noastra poarta un nume atat de haios). Eu cred ca inseamna ca in fatza unei probleme care ni se pare prea complexa, in general abordarea noastra e euristica: facem ce ni se pare cel mai de bun simt, fara sa stim daca solutia pe care o alegem e cea mai buna/rapida/potrivita. Si, sapand dupa "spherical cow", am gasit doua articole interesante care ilustreaza intr-un fel notiunea, unul de astronomie si celalalt de bioinformatica.

Dupa cum se poate observa, mintea mea e pusa pe studiu si stiinta zilele astea mai mult decat oricand. Mai am 3 saptamani de scoala... ceea ce inseamna o doza aproape toxica de stiinta/zi. Abia astept perioada de dezintoxicare! :D

Scoala :: Trileme

Ieri am participat la un seminar in care o profa de la Brown University a venit sa ne vorbeasca despre TAC si despre competitia de anul asta la care participa si la care ea si echipa ei (de agenti :) ) au mari sanse sa castige cica. Toti cei care au participat la prezentare (am fost cam 7, 6 studenti si proful la care sunt TA) sunt oameni mai mult sau mai putin cercetatori, toti la doctorat sau implicati/interesati in vreo munca de cercetare. Profa a venit cu laptopul, l-a legat la videoproiector, etc si si-a inceput prezentarea. Imaginea se vedea putin dublu. La inceput toata lumea a ignorat fenomenul dar la un moment dat s-a ajuns la concluzia ca nu se mai poate. Unul din tipi a zis : "must be a connectivity problem". Tipa a infipt mai bine legatura dintre proiector si laptop in laptop si problema a disparut. Toti au fost super impresionati de chestia asta, cu mine in frunte.

Nici in Romania nu ma simteam inginer, desi simteam ca toata lumea din jur le avea cu chestiile tehnice, circuitele electrice/electronice, tranzistorii si toate bazaconiile pe care le aduceau chestiile astea in vietile noastre. Dar aici categoric calculatoristii nu sunt ingineri in "adevaratul" sens al cuvantului. In parte, poate, pentru ca e mereu un inginer electrician prin preajma care poate fi sunat oricand si apare in cateva minute si stie sa rezolve aproape orice problema de natura electrica.

Zilele trecute profii au dezbatut o problema inrudita: ce anume trebuie sa stie cei care studiaza calculatoare. Mi-am amintit de discutiile din Poli in care unii nu vedeau ce sens are sa ne chinuim cu analiza sau fizica sau electronica (vorba cantecului "DCE viata asa amara?").

In parte cred, calculatoarele sunt ca masinile: toata lumea le foloseste dar foarte putini chiar stiu cum functioneaza si daca e vreo problema, sunt capabili sa-si bage nasul si sa o rezolve. De aceea, toata lumea invata cum sa foloseasca calculatorul. Dar atunci cand se pune problema sa inveti calculatoare as in sa faci o cariera in chestia asta, ce trebuie sa inveti/stii? Trebuie sa stii analiza matematica? Fizica? Biologie..? Trebuie sa stii quicksort si/sau algoritmi genetici?...

Scoala :: Creaturi virtuale

Proful de la cursul la care sunt TA a ajuns in sfarsit cu predatul la partea lui preferata din CS si anume inteligenta artificiala. Azi a vorbit despre algoritmi genetici. Practic, ai o problema si o sumedenie de candidati la solutia optima a problemei ("indivizi"). Sa zicem ca la inceput fiecare candidat se descurca prost sa rezolve problema respectiva. Ii iei pe cei mai buni si ii combini si obtii alti indivizi care o sa se descurce mai bine si ii arunci pe cei care se descurca cel mai prost. Pana la urma ajungi aproximativ la solutia optima. De multe ori, in problemele de optimizare (ingineresti :D), algoritmii genetici sunt in general a doua cea mai buna metoda pe care o poti adopta, adica sunt o metoda destul de tare.

Ok, noi astia care studiem sau am studiat calculatoare stim deja chestiile astea. Si am rezolvat probleme cu ajutorul dragutzilor care evolueaza si fac parte din populatii care sufera mutatii genetice si tot tacamul. Dar nu cred ca multi dintre noi s-au holbat prea mult la niste vectori de numere (de cele mai multe ori "substanta" din care sunt format "indivizii"). Si nici nu ne-am pus problema. Noi suntem ingineri: avem o problema si vrem o metoda cat mai eficienta/rapida/etc de rezolvare a ei si suntem atat de concentrati pe rezultate incat nu prea ne punem problema daca exista si alte implicatii ale metodei. Si cred ca asta e un lucru foarte bun. Mai ales pentru ca de cele mai multe ori avem de a face cu o problema formala, bine determinata, in care nu prea avem ce sa contemplam filozofic.

In cazul algoritmilor genetici, pe langa faptul ca obtinem solutia si suntem fericiti, facem ceva care seamana mult cu ce se vede prin natura. Sau doar seamana :). Sau cel putin incearca sa imite o idee din natura despre care stim foarte putin.
Am avut odata o studenta care, rezolvand jocul vietii si avand o solutie grafica (cu animatie !) in care indivizii apareau si dispareau a exclamat : "manca-i-ar mama!". Cand vezi cum o populatie evolueaza in timp, mai ales daca in locul in care e fiecare individ pui o poza ( un smily sau un animal ), si mai ales daca legile dupa care evolueaza sunt, cumva "naturale", e greu sa nu faci analogia cu o populatie de creaturi ne-artificiala.

Unde vroiam sa ajung : Karl Sims are un proiect in care, folosind algoritmi genetici, a "crescut" niste creaturi facute din cuburi care invata sa mearga, inoate, sa urmareasca obiecte, etc.

Mai este un proiect, inspirat de ideea lui Karl, care mi s-a parut la fel de haios, mai ales dupa minutul 2:30 :) Daca faceau indivizii din cartofi prajiti chiar ca erau "manca-i-ar mama" (desi nu stiu cat de apetisant mi s-ar partea o mancare miscatoare)

UPDATE: Filmuletzul ala dateaza din 1994. Din cate stiu eu, cercetarile pe filiera aia au ramas in acelasi stadiu, nu s-a mai descoperit nimic nou de atunci. Au trecut 12 ani! Ce s-a intamplat?

America&me :: Salata asortata de oameni

Cred ca am mai spus asta, dar una dintre chestiile mele preferate de aici este faptul ca exista atata diversitate. Niciodata nu am fost genul de persoana care sa stea mult de vorba cu oameni relativ straini (adica oameni care sa nu fie prieteni sau familie). De exemplu cu colegii de la facultate, colegii de serviciu, etc. De obicei, fiecare avea treaba lui, ne salutam daca e cazul, rar stateam de vorba ore in sir cu cineva pe care sa nu-l cunosc bine.

Aici oamenii sunt atat de diferiti si provin din culturi atat de diferite, incat e fascinant sa vorbesti cu ei. In plus, din cauza ca mai nimeni nu e la el acasa, suntem mai deschsi unii fata de altii, necunoscutii sunt mai apropiati unii fatza de altii decat poate in tzara lor natala.

Ca tot vorbeam de mancare, una din consecinte e ca gasesti fel de fel de mancaruri care mai de care mai exotice peste tot. In student center poti sa cumperi mancare chinezeasca, japoneza, indiana, italiana si americana. E adevarat ca daca intrebi un chinez o sa-ti spuna ca mancarea chinezeasca de acolo e crappy in comparatie cu ce gateste maica-sa acasa, dar mie mi se pare destul de buna. Iar cea indiana e de-a dreptul marfa.

In plus, alta chestie interesanta (nu atat de interesanta ca mancarea, dar oricum :) ) e ca fiecare popor are personalitatea lui. De exemplu, cei mai vorbareti si deschisi catre comunicare sunt chinezii. Poti sa stai cu un chinez/chinezoaica ore in sir sa vorbesti si vei fi departe de a epuiza subiectele de conversatie. Oamenii astia au atatea de povestit! Lu, colega mea de birou, e chinezoaica si de fiecare data cand ne nimerim in birou in acelasi timp, nimeni nu-si mai face treaba, ci ajungem sa trancanim cu orele. Pierdere de timp, de-a dreptul :)

Indienii sunt si ei foarte interesanti, deschisi la dialog, dar trebuie sa vii tu cu subiectele de discutie :). La inceput m-a surprins ca intre ei vorbesc in engleza si m-am mirat de cat de politicosi pot sa fie (sa nu vorbeasca in indiana intre ei). Dupa aceea am aflat ca din cauza ca exista atatea dialecte, probabilitatea ca doi indieni aleatori sa vorbeasca acelasi dialect e minuscula, asa ca de obicei vorbesc in engleza intre ei, indiferent de nationalitatea celor din jur.

Mai jos e cum arata tabla de la mine din birou acum cateva zile (cred ca un click pe poza duce la o imagine mai mare). In dreapta sunt urmele unui brainstorming pe care l-am facut cu doi colegi pentru una din temele de saptamana trecuta. In stanga se poate vedea incercarea lui Lu de a ma invata chineza, langa care incercarea lui Ali (un coleg din Iran) de a ma invata persana. A treia coloana e cum se scriu cifrele pe litere, si pe coloana din stanga brainstormingului sunt cifrele in persana. Am vrut sa pastrez chestiile in chineza si persana, dar deja arata ca o tabla din departamentul de limbi straine :). In plus, avem nevoie de loc pentru tot brainstormingul pe care trebuie sa il facem..