Scoala :: Creaturi virtuale

Proful de la cursul la care sunt TA a ajuns in sfarsit cu predatul la partea lui preferata din CS si anume inteligenta artificiala. Azi a vorbit despre algoritmi genetici. Practic, ai o problema si o sumedenie de candidati la solutia optima a problemei ("indivizi"). Sa zicem ca la inceput fiecare candidat se descurca prost sa rezolve problema respectiva. Ii iei pe cei mai buni si ii combini si obtii alti indivizi care o sa se descurce mai bine si ii arunci pe cei care se descurca cel mai prost. Pana la urma ajungi aproximativ la solutia optima. De multe ori, in problemele de optimizare (ingineresti :D), algoritmii genetici sunt in general a doua cea mai buna metoda pe care o poti adopta, adica sunt o metoda destul de tare.

Ok, noi astia care studiem sau am studiat calculatoare stim deja chestiile astea. Si am rezolvat probleme cu ajutorul dragutzilor care evolueaza si fac parte din populatii care sufera mutatii genetice si tot tacamul. Dar nu cred ca multi dintre noi s-au holbat prea mult la niste vectori de numere (de cele mai multe ori "substanta" din care sunt format "indivizii"). Si nici nu ne-am pus problema. Noi suntem ingineri: avem o problema si vrem o metoda cat mai eficienta/rapida/etc de rezolvare a ei si suntem atat de concentrati pe rezultate incat nu prea ne punem problema daca exista si alte implicatii ale metodei. Si cred ca asta e un lucru foarte bun. Mai ales pentru ca de cele mai multe ori avem de a face cu o problema formala, bine determinata, in care nu prea avem ce sa contemplam filozofic.

In cazul algoritmilor genetici, pe langa faptul ca obtinem solutia si suntem fericiti, facem ceva care seamana mult cu ce se vede prin natura. Sau doar seamana :). Sau cel putin incearca sa imite o idee din natura despre care stim foarte putin.
Am avut odata o studenta care, rezolvand jocul vietii si avand o solutie grafica (cu animatie !) in care indivizii apareau si dispareau a exclamat : "manca-i-ar mama!". Cand vezi cum o populatie evolueaza in timp, mai ales daca in locul in care e fiecare individ pui o poza ( un smily sau un animal ), si mai ales daca legile dupa care evolueaza sunt, cumva "naturale", e greu sa nu faci analogia cu o populatie de creaturi ne-artificiala.

Unde vroiam sa ajung : Karl Sims are un proiect in care, folosind algoritmi genetici, a "crescut" niste creaturi facute din cuburi care invata sa mearga, inoate, sa urmareasca obiecte, etc.

Mai este un proiect, inspirat de ideea lui Karl, care mi s-a parut la fel de haios, mai ales dupa minutul 2:30 :) Daca faceau indivizii din cartofi prajiti chiar ca erau "manca-i-ar mama" (desi nu stiu cat de apetisant mi s-ar partea o mancare miscatoare)

UPDATE: Filmuletzul ala dateaza din 1994. Din cate stiu eu, cercetarile pe filiera aia au ramas in acelasi stadiu, nu s-a mai descoperit nimic nou de atunci. Au trecut 12 ani! Ce s-a intamplat?