Cred ca am mai spus asta, dar una dintre chestiile mele preferate de aici este faptul ca exista atata diversitate. Niciodata nu am fost genul de persoana care sa stea mult de vorba cu oameni relativ straini (adica oameni care sa nu fie prieteni sau familie). De exemplu cu colegii de la facultate, colegii de serviciu, etc. De obicei, fiecare avea treaba lui, ne salutam daca e cazul, rar stateam de vorba ore in sir cu cineva pe care sa nu-l cunosc bine.
Aici oamenii sunt atat de diferiti si provin din culturi atat de diferite, incat e fascinant sa vorbesti cu ei. In plus, din cauza ca mai nimeni nu e la el acasa, suntem mai deschsi unii fata de altii, necunoscutii sunt mai apropiati unii fatza de altii decat poate in tzara lor natala.
Ca tot vorbeam de mancare, una din consecinte e ca gasesti fel de fel de mancaruri care mai de care mai exotice peste tot. In student center poti sa cumperi mancare chinezeasca, japoneza, indiana, italiana si americana. E adevarat ca daca intrebi un chinez o sa-ti spuna ca mancarea chinezeasca de acolo e crappy in comparatie cu ce gateste maica-sa acasa, dar mie mi se pare destul de buna. Iar cea indiana e de-a dreptul marfa.
In plus, alta chestie interesanta (nu atat de interesanta ca mancarea, dar oricum :) ) e ca fiecare popor are personalitatea lui. De exemplu, cei mai vorbareti si deschisi catre comunicare sunt chinezii. Poti sa stai cu un chinez/chinezoaica ore in sir sa vorbesti si vei fi departe de a epuiza subiectele de conversatie. Oamenii astia au atatea de povestit! Lu, colega mea de birou, e chinezoaica si de fiecare data cand ne nimerim in birou in acelasi timp, nimeni nu-si mai face treaba, ci ajungem sa trancanim cu orele. Pierdere de timp, de-a dreptul :)
Indienii sunt si ei foarte interesanti, deschisi la dialog, dar trebuie sa vii tu cu subiectele de discutie :). La inceput m-a surprins ca intre ei vorbesc in engleza si m-am mirat de cat de politicosi pot sa fie (sa nu vorbeasca in indiana intre ei). Dupa aceea am aflat ca din cauza ca exista atatea dialecte, probabilitatea ca doi indieni aleatori sa vorbeasca acelasi dialect e minuscula, asa ca de obicei vorbesc in engleza intre ei, indiferent de nationalitatea celor din jur.
Mai jos e cum arata tabla de la mine din birou acum cateva zile (cred ca un click pe poza duce la o imagine mai mare). In dreapta sunt urmele unui brainstorming pe care l-am facut cu doi colegi pentru una din temele de saptamana trecuta. In stanga se poate vedea incercarea lui Lu de a ma invata chineza, langa care incercarea lui Ali (un coleg din Iran) de a ma invata persana. A treia coloana e cum se scriu cifrele pe litere, si pe coloana din stanga brainstormingului sunt cifrele in persana. Am vrut sa pastrez chestiile in chineza si persana, dar deja arata ca o tabla din departamentul de limbi straine :). In plus, avem nevoie de loc pentru tot brainstormingul pe care trebuie sa il facem..