Moni's
America&me :: Scoala
Oricat am incercat sa evit subiectul, trebuie sa acord si scolii macar un articol mic. Poate cineva se intreaba cum e scoala de ma plang atata. De ce in Ro erau "periode de soc", cand stateai si te chinuiai cu cate o tema sau stateai sa inveti ca disperatu/a pentru un examen (sau nu :) ), dar, cu siguranta aveai timp sa iesi sa te plimbi, sa te uiti la televizor, etc. Eu cred ca ideea e ca te straduiesti intr-adevar atunci cand esti provocat. Cand esti pus in situatia de a te raporta la cei din jur. Daca ai un curs in care profu deseneaza circuite pe tabla si vorbeste in continuu si mai ai cate o tema din doua in doua saptamani, atunci o sa te stresezi pentru cursul ala in noaptea dinaintea termenului limita pentru tema si in ultimele 2-3 nopti inainte de examen. Pentru ca numai prin nota la teme si la examen esti in concurenta cu ceilalti.
Aici esti permanent pus in situatia de a te raporta la celalti. Cursul este un dialog intre prof si studenti (chestie care ar putea parea foarte buna, dar nu e - prefer sa dorm la curs!!! :D ). Profu te face sa gandesti tot timpul (urasc chestia asta :) ): pune intrebari si al' mai destept raspunde. Si poate ca sistemul n-ar merge (la mine la seminarul cu boracii nu merge de exemplu - ma tot intreb de ce si nu reusesc sa ma prind) daca nimeni n-ar raspunde si aia inteligenti s-ar abtine sa faca pe desteptii.
Dar, asa, te prind si pe tine intr-o competitie permanenta de genul cui ii vine prima data ideea geniala.
Lasand la o parte gluma, probabil ca e un sistem foarte bun (inca nu zic asta cu sinceritate pentru ca sunt inca in perioada de adaptare la el). Din pacate nu prea te lasa sa-ti tragi rasuflarea...
postat de Monica @ 2:31 p.m.
2 Comentarii:
Am remarcat si eu faza asta, in Franta, la Polytechnique si apoi la master: chit ca examenele le luai lejer daca citeai cursurile fix inainte de sesiune, UPB-style(metoda pe care am abordat-o, desigur) , colegii francezi invatau de se spargeau:
Faceau ore suplimentare la laborator pentru a termina exercitiile de lab (care nu contau la nota si nici mari legaturi cu examenul nu aveau), si ii rugau pe profi din primul curs sa le dea bibliografie, articole importante, lucrari de referinta; din care, in saptamana urmatoare, polemizau cu profii la greu (deci le citisera, nu gluma).
Ei, eram socat, stresat si extrem de speriat in preajma examenelor, comparand cat invatasem eu cu cat invatasera colegii; (iti amintesti de pilda ca ma asteptam sa pic multicele). Dar ce am mai ras in sinea mea vazand ca stilul UPB (ala cu cititul cu 2 zile inainte) a dat pana la urma rezultate... :))
Mai stii? Poate ca o fi avand ceva samanta de adevar bancul ala cu D-zeu, Sf Petru, studentii de la medicina, de la Ase si leprele de la UPB ;) ...
O parte din cursurile pe care le-am urmat de cand sunt in State mi-au placut cum nu au prea au reushit sa imi placa cele din Ro. Diferentza imensa e ca aici profesorii (ma rog... nu chiar totzi ;-)) ishi pregatesc foarte serios cursul. Orele de curs au cap, coada, scop, puncte culminante shi uneori shi alte chestii mai exotice.
Ce m-a shocat un pic la inceput e ca trebuie sa ridici mana daca vrei sa zici ceva. Tzinand seama ca asta nu mai facusem de un car de vreme mi s-a parut super strange shi awkward. Shi ca sa spun tot adevarul, semestrul asta am ajuns shi la un curs in care exista nishte reading assignments shi profesorul chiar pune intrebari din ele din cand in cand. Cum face asta? :-) Fix ca la prin liceu/gimnaziu: spune numele cuiva shi apoi ii pune o intrebare! N-am crezut pana nu am vazut o ochii mei asta. :-)
Alex: ce-mi place bancul cu pricina... :-))
Trimiteți un comentariu
<< Home