Moni's

29.7.06

Jurnal :: Filosofii de vara

In mod super-bizar, am observat ca am mai mult chef de blogat cand sunt ocupata cu alte chestii, mai ales de natura deadline-uri sau chestii care necesita munca intelectuala intensiva. De exemplu in perioada de examene. Acum e vara si vacanta si inca nu am inceput sa lucrez la vreun proiect de cercetare, asa ca nu mai simt nevoia sa scriu atat de des. Dar nu pot sa zic ca ma plictisesc. Desi campusul e in "mijlocul pustiului", si vara nu e cine stie ce activitate (intelectuala) prin jur.

Ma gandeam zilele trecute ce ciudata e perceptia oamenilor de aici despre distantze. Americanii sunt destul de obsedati de sa faca sport si miscare. Mai toti copii sunt in vreo echipa de fotbal/basket/baseball/etc. Majoritatea tinerilor petrec ore-n sir la sala, tragand de fiare. Piscina e in general invadata de chinezi (dupa cum am aflat la intalnirea fetelor(=chinezoaicelor) din departament, sunt computer-scientistele care, in restul timpului, citesc romane siropoase :) ). O mare parte a populatiei alearga in fiecare zi 5 mile (7 km si ceva). Mie imi place sa ma plimb. De mic copil (in liceu mai ales) ma plimbam f mult si imi placea la nebunie. Din campusul in care sunt, adica "mijlocul pustiei" pana la minunatul New Brunswick fac 40 de minute de mers pe jos, pe o pista de biciclete care merge paralel cu un fel de autostrada. Oamenii care aud ca merg pe jos intre campusuri sunt socatzi. Este aproape de neconceput sa mergi pe jos 2 mile. Presupun ca e din cauza ca perceptia despre sport este ca trebuie facut in mod organizat. Plimbatul poate ca nu e vazut ca sport si atunci cum sa te misti atat de mult nefacand sport?

Alta chestie super-tare. Aerul conditionat. Daca sunt mai mult de 18 grade in interiorul oricarei cladiri, probabil ca se declanseaza o alarma, pentru ca asta nu se intampla niciodata. In schimb, oamenii fac sport afara, la 40 de grade. Cand e caldura mai mare, in mijlocul zilei, vezi oameni alergand sau jucand chestii care implica efort fizic intens. Si cand te duci la sala (sa tragi de fiare sau whatever), e mai cald decat in lab/birou/locul unde trebuie sa stai linistit si sa lucrezi.

Oricum, de cand m-am inhaitat cu americanii, am inceput sa dau pe la sala si trebuie sa recunosc ca imi place foarte mult. Aparate ultimul racnet, TV-uri peste tot. Au biciclete cu tv, internet si radio. La fel si masina de alergat. Intr-una din zile am alergat si m-am uitat la un episod din "Gilmore girls". Eficient din toate punctele de vedere :) E adevarat ca prefer sa alerg afara, dar daca e cald si pot sa citesc blogs si mails in timp ce merg cu bicicleta, de ce nu? Un prof povestea despre triatlonul de sala: inotat in piscina, biciclat in sala (cu TV si internet!), alergat in sala. Mi s-a parut bizaaaar, avand in vedere ca imaginea mea despre triatlon era categoric intr-un cadru natural (unul din evenimentele alea pentru care sponsorii aleg locuri de desfasurare super-frumoase, oceanu ocean, muntzii muntzi).

A, inca o chestie care mi s-a parut bizara: sa faci sport in sala si sa fie la TV reclame la mancare (mai ales, reclamele amercane la mancare - chestii super-apetisante.. in orice alt context). Si faptul ca s-ar putea capta energie electrica de la aparatele de fitness care sunt folosite. Oare cat o sa treaca pana sa le vina ideea? :)

18.7.06

Diverse :: Din nou despre diferente culturale

De curand am fost in Pennsilvania, si am vorbit cu cineva care s-a nascut acolo si nu a iesit niciodata din Pennsilvania. Tipul e trecut de 50 de ani. Furata de farmecul locurilor (pe acolo e aproape la fel de frumos ca in Canada, am fost super-impresionata), cateva minute am crezut sincer ca daca m-as fi nascut acolo, probabil nu as fi simtit niciodata tentatia de a calatori prin alte parti. Probabil ca nu e asa. Dar am stat putin de vorba cu acest domn, american get-beget.

Una din chestiile care mi s-a parut interesanta este viziunea lui (si a americanilor in general) despre locul de munca. Aici mai toata lumea lucreaza azi intr-un loc si maine in altul. Mai nimeni nu concepe sa nu-si schimbe locul de munca cel putin o data la cativa ani. Stiu ca in Romania, daca vine sa-ti schimbi locul de munca, e destul de stresant, probabil din cauza ca f multe din locurile de munca de acolo sunt destul de nasoale din diverse motive si daca ai un loc de munca cat de cat acceptabil, probabil ca vrei sa-l pastrezi ca nu se stie niciodata. In state, daca iti schimbi locul de munca, de obicei e ceva mult mai bun si lumea se entuziasmeaza pe faza asta. Unul din lucrurile care mi se par super aici e ca MEREU poti gasi un job. E adevarat ca poate n-o sa fie jobul la care ai visat, aproape toata lumea care este capabila sa munceasca, poate gasi ceva de munca oricand. Cu alte cuvinte, sunt mai putini cersetori si numai din randul oamenilor care nu au chef sa munceasca. In rest, se gaseste cam orice pentru oricine.

Alta chestie care imi place mult aici este faptul ca nimeni nu te obliga sa mananci. Romania este o tzara super si romanii sunt foarte ospitalieri si asta e foarte bine. Dar a indopa pe cineva sau a considera ca este nepoliticos daca musafirii nu mananca pana crapa este mai mult decat opusul ospitalitatii. Tin minte in Ro, o gramada de oameni erau de-a dreptul stresati cand sunt invitati la masa, pentru ca stiu ca o sa trebuiasca sa zaca 3 zile dupa petrecere, ca sa fie capabili sa digere ce au mancat. Tin minte cand ascultam stirile la radio imediat dupa sarbatori, sute de cazuri de indigestii acute la spitalele din Bucuresti. Intzeleg sa te imbetzi cand e sarbatoare, dar sa mananci pana crapi...? Aici intalnirile sunt mai mult despre a sta de vorba si a socializa si mai putin despre ce/cum/cat se mananca. De obicei se face asa: mancarea e pe o masa, si fiecare se duce si isi pune in farfurie ce si cat vrea daca vrea. In cel mai rau caz, se pune mancarea pe masa, fiecare are farfuria lui si fiecare isi pune ce vrea si in ce cantitate vrea. Nimeni nu-ti umple farfuria sau te intreaba de ce ti-ai pus numai atata. Nu-ti place mancarea pe care am facut-o?? A, deci sunt o bucatareasa rea !! :)