Jurnal :: Dor de duca
Uitandu-ma prin pozele lui Andrei, de cand a fost in Piatra Craiului, mi-am dat seama ca, daca mi-e dor de ceva de acasa (deocamdata :) ), aceia sunt muntii nostri. Mi-e dor de aerul de acolo si de verdele acela crud, de mirosul de brazi uzi si de stanci. Mi-e dor de muntii mei ...
1 Comentarii:
Si mie mi-e dor. Cateodata, cand merg in Vermont sau in nordul statului, ma uit la dealurile alea pe care ei le numesc munti, ma incrunt si incerc sa-mi inchipui ca intr-adevar sunt munti. Nu-mi iese niciodata.
Trimiteți un comentariu
<< Home