Eseu :: Secretul fericirii

Fericirea : multi zic ca este "ceva greu de definit" si apoi te iau cu e ca si cand ai intreba "ce este viata ?". Pe unii din noi nu ne mai satisfac astfel de raspunsuri :). Altii zic ca este o anumita stare de exaltare pe care omul o simte foarte rar in viata si pe durate foarte mici. O opinie care acum ma face sa zambesc este "intr-o viata, suma duratelor momentelor cand un om este fericit este de aproximativ 3 secunde". Trist. Nu vrem sa credem asta. Vrem sa credem ca putem fi fericiti. Vrem sa credem. Iata primul pas. Cu alte cuvinte este alegerea noastra. Cred ca nu sunt multi cei care cred ca suntem o unealta in mana "sortzii". Noi, oamenii, avem capacitatea de a decide, de a cunoaste si de a gandi. Si, din fericire, ne place sa folosim aceste instrumente. Eu afirm ca fericirea este un mod de viata. Este o trasatura definitorie a unei existente in care, chiar daca cateodata esti plictisit sau trist, sau alte stari care vin in contradictie cu ideea generala de fericire, stii mereu cum sa te intorci la un echilibru, la o stare de buna, de... fericire. Este utilizarea inteligenta a acestor instrumente pe care le avem la indemana. Oricum, fericirea exista, dureaza mai mult de 3 secunde :), iar modul "fercit" de viata exista, a fost experimentat ;) si nu e asa mare filosifie de capul lui cum s-a facut, se face si se va mai face probabil. Lucrurile sunt simple, si, pe cat de simple pe atat de frumoase. Si numai placerea oamenilor de a complica lucrurile simple ii indeparteaza de la retzeta fericirii.

Ok. Dar secretul fericirii ? Unii zic nu stiu, altii ca nu exista. Eu va zic ca secretul fericirii este dragostea. Aud hiuduieli dezamagite, care inghit entuziasmul timid al celor care, inca mai cred ca dragostea are putere. Vretzi sa va zic cum suna huiduielile ? Sunt vocile sceptice pe care le auzitzi in cap chiar acum : "Hodoronc-tronc-trosc", "Hai c-ai zis-o", "Ce cliseu !", etc. Iaca v-am deconspirat ! :) Ei, acum, daca nu abandonatzi, o sa va explic.

Dragostea este ca un far : raspandeste lumina in jur. In lumina ei, se gaseste tot ce omul are nevoie, sufleteste vorbind. Se spune ca unui om, daca il ajuti cu mancare, ii faci un bine de moment. Daca ii oferi dragoste, cadoul poate tzine vesnic. S-ar putea sa schimbi total viata unui om daca ii arati dragoste doar cateva clipe. Poate ca omul si-a pierdut speranta, poate nu mai gaseste sensul existentei. Si tu i-l arati : dragostea. Poate nu ma credeti, dar oamenii care (aproape) si-au pierdut speranta, iubesc enorm viata. Si cauta cu disperare un motiv sa-si revina, cauta cu disperare o raza de speranta de care sa se agatze. Incercati sa vorbiti cu cineva foarte sarac, un mutilat care sta, batut de soarele verii pe marginea unei scari, la autogara si asteapta sa treaca un calator ratacit, sa aiba de la cine sa cerseasca o tzigara. Daca vorbesti cu el, va incepe sa planga de fericire si emotie. Tie-ti va fi putin sila de mirosul lui sau de hainele lui murdare. Dar el va plange. Si in ochii lui vei gasi cea mai mare recunostinta, cea mai mare lumina. Va uita de tigara, va uita de foame. Si, spre deosebire de calatorii care i-au dat o tigara sau bani de vodca, tu vei ramane in sufletul lui. Si, vei fi in rugaciunile lui. N-ai nevoie de rugaciunile lui ? Eu zic sa te mai gandesti..

Dragostea ii tine pe oameni uniti si topeste toate neintelegerile dintre ei. Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Cand te uiti la ceilalti fara dragoste, este ca si cand te-ai uita la ceva pe intuneric. Cand simti dragoste pentru oameni, atunci ai aprins lumina. Atunci poti vedea minunile din jur. Pe intuneric, este urat, esti singur si ti-e frica. Pe lumina, poti sa vezi ceva frumos care sa te incante. Sigur ca poti sa vezi si ceva urat :P. Dar, macar vezi, vezi adevarul, vezi si poti sa te bucuri. Pe intuneric tinzi sa fii pesimist. E adevarat ca ce vezi cand aprinzi lumina poate fi mai rau decat cele mai rele fantezii. Dar macar stii despre ce e vorba. Sau, poate, iti place sa te mintzi
singur si atunci e mai bine, mai caldutz pe intuneric.... ?

Oricum, din experienta proprie, dragostea de oameni te face fericit. Iti ia privirile de la tine-insutzi. Ce far e ala care lumineaza inspre interior ? Pentru mine, faptul ca am o existenta plina de dragoste, ma face sa-i vad intr-adevar pe cei din jur si asta ma incanta. Lumina farului nu lumineaza doar fetzele lor. Le lumineaza si sufletele, lumineaza tot ce este mai minunat in ei.

Avem o lume frumoasa in jur, plina de oameni. Pacat ca uitam sa ne luam lanternele cu noi.